Alocutiunea prefectului Claudiu-Iorga Palaz

Excelenţele-Voastre,

Stimaţi invitaţi,

Onorată asistenţă,

În urmă cu o lună, mai exact pe 26 iunie, sărbătoream împreună, în acest loc, Ziua Drapelului Naţional, în cinstea primului decret al Guvernului de după Revoluţia Română din 1848, ce instituia tricolorul ca steag naţional. De aceeaşi perioadă istorică a neamului nostru este strâns legată şi sărbătoarea de astăzi, Ziua Imnului Naţional, când celebrăm cântecul-simbol al Revoluţiei de la 1848 - Deşteaptă-te române, a cărui forţă mobilizatoare nu şi-a alterat nicio clipă fermentul patriotic, timpul adâncindu-i albia în sufletul poporului român.

În zilele fierbinţi ale mişcării revoluţionare de la 1848, poemul „Un răsunet” al scriitorului Andrei Mureşanu s-a îngemănat cu muzica lui Anon Pann, intonându-se public pe 29 iulie 1848, la Râmnicu Vâlcea. Versurile înflăcărate şi melodia înălţătoare s-au propagat cu repeziciune în inimile şi în conştiinţa tuturor, devenind în scurt timp expresia eului colectiv, un adevărat imn naţional, simbol al unităţii revoluţiei, fredonat de întreaga suflare românească de-o parte şi de alta a Carpaţilor.

După înfrângerea revoluţiei paşoptiste, acest cântec a căpătat o semnificaţie patriotică şi mai accentuată, fapt care a dus la interzicerea sa, mai ales în Transilvania, Banat şi Bucovina. Compozitorii au găsit însă calea difuzării tacite, în diferite lucrări vocale şi instrumentale, iar toţi cei care simţeau şi gândeau româneşte l-au intonat în taină, păstrându-l ca pe o sfântă moştenire.

În momentele de răscruce ale neamului, la Războiul de Independenţă din 1877, în primul şi al doilea război mondial, Deşteaptă-te, române a insuflat curaj şi elan românilor, care l-au cântat în mod spontan, aşa cum s-a întâmplat şi peste decenii, pe 22 decembrie 1989, când a răsunat pe străzi, însoţind masele