Legenda spune că, pe vremuri, un bătrân turc pe nume Techir, olog şi orb, a ajuns pe malul unui lac alături de măgarul său plin de plăgi. Animalul s-a înţepenit în mâlul lacului şi, deşi Techir a încercat să îl scoată de acolo, măgarul încăpăţânat nu mai voia să plece. Sursa: Andreea Dogar

Însă când bătrânul a ieşit din lac, nu i-a venit să creadă: vedea din nou şi putea să umble în voie. Nici îndărătnicul măgar nu a rămas nerăsplătit pentru intuiţia lui: rănile deschise de pe corp i s-au vindecat.

Oamenii locului au auzit despre miraculoasa tămăduire, aşa că tot mai mulţi au venit să se scalde în lac şi să îşi ungă trupurile cu nămolul-minune. Iar lacul a ajuns să poarte numele de Techirghiol (adică „lacul lui Techir”: Techir era numele bătrânului, iar „ghiol” înseamnă „lac” în limba turcă).

FOTO evz.ro

Mănăstirea Sfânta Maria, o oază de verdeaţă şi de linişte FOTO evz.ro

Lacul Techirghiol, între darurile naturii şi deprinderile oamenilor

Împrejurimile lacului au o înfăţişare sălbatică, plăcută la vedere, mai ales dacă vizitatorul este sătul de statul în oraş: pâlcuri de copaci străbătute de cărări prăfuite, stufăriş des, bolovani ce par din cretă sub lumina soarelui. Sănătatea va avea de câştigat, iar spiritul de aventură va fi pe deplin satisfăcut. Însă o zi petrecută pe malul lacului nu va fi deloc una confortabilă.

Scufundarea după comori: căutătorii de nămol

În cea mai mare parte, malul nu este aranjat: aşa-zisa plajă este o fâşie îngustă de un metru lăţime, dintr-un amestec de nisip şi pietriş, cu bolovani sau chiar bucăţi de beton ajunse acolo cine ştie cum. Oamenii fac plajă pe iarbă, printre bălării şi ciulinii viu coloraţi. Mătasea gălbui-verzuie pluteşte unsuroasă la suprafaţa lacului, iar intrarea în apă este plină de pietroaie ce zdrelesc tălpile.

Deşi nu au parte de o ş