Am stat o saptamana de zile in mijlocul unor comunitati de romi din Capitala. Impreuna cu o studenta de la University of Miami am incercat sa relatam despre accesul populatiei roma la sanatate. Ne-am pus niste intrebari de bun simt: cat de greu le este sa aiba acces la un cabinet medical, la o sectie de specialitate a unui spital tinand cont ca majoritatea au inca probleme cu actele de identitate, sau mai bine zis cu lipsa lor. Sunt discriminati pentru ca sunt romi sau sunt tratati ca orice alt pacient?
Misiunea noastra a fost ingreunata si de faptul ca materialul trebuia filmat, aveam doua camere video la noi si vroiam sa facem si fotografii. Convinge tu un rom sa stea in fata camerei si sa vorbeasca despre problemele lui fara sa-i dai bani, incercand sa-i explici ca esti dat afara in meseria asta, daca oferi bani sursei tale. Greu.
Primul cartier in care am mers este la un sfert de ora de centrul Bucurestiului, in zona Amurgului - Ferentari. Blocurile sunt mini-ghetouri. Fara apa rece, fara lumina, miros de urina si mizerie de la parter la ultimul etaj. Familia cu care am vorbit avea 4 copii, mama de 24 de ani avusese recent probleme de sanatate: o pierdere de sarcina netratata corespunzator in seara in care pacienta s-a dus la Spitalul Municipal.
"Nu stiti si dumneavoastra un voluntariat pentru mine, asa, in tarile nordice?"
Domnul cu care am mers in mijlocul comunitatii, Edi Adrian, este reprezentant de etnie si consilier la Consiliul Bucuresti; ne-a spus sa nu mergem cu mana goala, sa facem vreo 6 pachete cu pufuleti, stick-suri, ciocolati, dulciuri de care se bucura pustii. Executat, luat americanca de mama, mers in supermarket, facut 6 pungi cu chips-uri, ciocolata, napolitane urcat in taxi spre Amurgului.
Ii luam interviu doamnei, ne povesteste ca e foarte greu cu spita
