Ungurii chiar o pun în practică, cu o suprataxă usturătoare, dar pedepsirea băncilor a ajuns un refren la modă peste tot. Ei au provocat criza, ei să plătească, nu-i așa? Dar cine sunt ei?
1. Sunt managerii care și-au luat bonusuri magnifice pentru fiecare credit pe care îl dădeau și acum nu reușesc să-l recupereze. Trebuie ei pedepsiți? Probabil că da, asta dacă n-au zburat deja. Cum? Banii care ajungeau în buzunarele lor trebuie să rămână în conturile băncii. Și mai departe la stat? Aici devine complicat.
2. Acționarii băncilor au și ei o responsabilitate pentru că și-au riscat banii pe acest model de afaceri. Însă riscurile au fost deja destul de mari: incapacitate de plată, fraudă etc. O taxă în plus sau orice formă prin care statul își bagă mâna în conturi era ultimul lucru de care aveau nevoie. Cu aatât mai mult cu cât nici măcar nu sunt conturile lor.
3. Sunt conturile depunătorilor, convinși cu greu să-și țină banii cu dobândă x pentru ca niște necunoscuți să-și poată cumpăra televizor în rate cu dobândă x ori 2. Să nu ne facem vreo iluzie, ei și împrumutații vor plăti fiecare taxă în plus. Dobânzi mai mici la depozite, dobânzi mai mari la credite, bani mai mulți acasă la saltea și mai puține lucruri cumpărate pe credit. Poate că ultimul e un lucru bun.
Sau poate că nu. Într-adevăr, creditul a creat “iluzia bunăstării” iar ieșirea din această iluzie a stârnit criza. Poate că fără ea, creșterea ar fi fost lină și constantă. Însă, la fel de bine, poate că fără ea creșterea n-ar fi fost deloc. Poate că fără bănci lumea ar putea părea un loc mai bun, însă înaintea de-a fi siguri de afirmația asta ar trebui să răspundem la câteva întrebări. De exemplu, unde se pot ține economiile, pentru ce dobândă și cine o plătește. Sau de unde poate obține bani cineva care chiar are nevoie.
Răspunsul la primele două întrebări sugerează că înt
