Dacă şi chestiunile frivole merită tratate cu seriozitate, iar fotbalul este unul dintre acestea, iată o teorie contemporană ce iscă dezbateri: e sau nu Sportul Rege o disciplină socialistă? Sursa: EVZ
Pentru cei ce văd mai mult decât doar atât în mingea în care se rostogoleşte într-o plasă din Europa, provocând ţopăieli în Africa, eventual un fenomen de civilizaţie şi cultură sportivă (aşa cum au făcut-o, nenumăraţi în literatura română şi unii pe nedrept uitaţi, de la Ioan Chirilă, Victor Bănciulescu şi Mihai Ionescu până la Titi Teaşcă sau George Mihalache), ideea atrage. Poţi să faci zid în faţa ei, dar nu s-o expediezi în aut, ca un gest de neputinţă în faţa adversarului care te-a sufocat pe flanc.
Tema nu e nici măcar nouă. A enunţat-o o figură de legendă, care a jucat şi a antrenat acolo unde a fost brevetat fotbalul: William "Bill" Shanky (1913-1981), Cavaler al Imperiului Britanic. "Socialismul în care cred este cel în care fiecare lucrează pentru celălalt şi oricine primeşte o parte din răsplată. Acesta e modul în care văd fotbalul, modul în care văd viaţa", spunea omul care a luat din fotbalul mic o echipă a clasei muncitoare din Liverpool şi a făcut-o să defileze printre bogaţii Angliei şi Europei.
Sport de masă menit să îndeplinească visul multor copii săraci de aiurea, unic refugiu pentru cei mulţi din regimurile totalitare şi, totodată, sport colectiv, iar nu individual, fotbalul ca fenomen social, căci scoate lumea în stradă, n-avea cum să rămână departe de stânga.
Mai încoace, la Mondialul din 1986, suporterii defilau prin capitala mexicană scandând "Maradona, no queremos goles/ Queremos frijoles!" ("Maradona, nu vrem goluri/ Vrem fasole!"). Apelul nu era întâmplător adresat celui care avea să se afirme în toată lumea ca poate cel mai mare fotbalist, dar şi un fervent antiimperialist, anticapitalist, bre
