"Dacă ai încerca să testezi siguranţa automobilelor sau a jucăriilor pentru copii utilizând aceeaşi metodă pe care a aplicat-o UE în testele de stres asupra băncilor, ai ajunge la închisoare".
Wolfgang Münchau, Financial Times
Autorităţile bancare europene au finalizat, la sfârşitul săptămânii trecute, "exerciţiul de încredere" aplicat pricipalelor bănci europene. Interpretarea rezultatelor a acoperit întregul spectru al opiniilor, de la neîncrederea extremă a unor analişti, până la autosuficienţa autorităţilor.
Pe cine să credem? Specialiştii de talia lui Jim Rogers, pentru care testele au fost doar un exerciţiu de relaţii publice, similar cu cel din Statele Unite, de anul trecut, sau politicienii de frunte ai UE, care văd în rezultate o confirmare a rezilienţei sistemelor bancare europene?
Vitor Constancio, vicepreşedinte al BCE, consideră că testele au fost "severe", nefiind necesară includerea în scenariu a unui default suveran, deoarece "nu credem că va exista un default", conform declaraţiei sale preluate de Bloomberg.
Atitudinea şi măsurile adoptate de autorităţi de la începutul crizei, care nici măcar nu a fost recunoscută ca atare pentru o perioadă îndelungată, elimină orice prezumţie de credibilitate a acestora.
Dincolo de numărul băncilor care nu au trecut testul sau a necesarului lor de capital, este de ajuns o privire asupra ipotezelor macroeconomice şi financiare pentru a stabili credibilitatea acestor teste. Acestea includ două scenarii, de bază şi pesimist. În anumite cazuri, cum este cel al şomajului din zona euro, diferenţa dintre scenariul de bază şi cel pesimist este de doar 0,1 puncte procentuale pentru 2010 (n.a. 10,7% faţă de 10,8%).
Scenariile macroeconomice au inclus şi România, în scopul evaluării expunerilor de pe pieţele noastre. Dacă estimările creşterii economice pot fi ignorate în total
