- casă în Ansamblul "Sugălete" -
Îl vedem în fotografii şi pe cărţile poştale. Turiştii fotografiază frumoasele arcade gotice. Ansamblul „Sugălete“ din Bistriţa este bine cunoscut localnicilor şi vizitatorilor, fiind – alături de Biserica Evanghelică – o emblemă a vechiului oraş medieval.
Denumirea ansamblului s-ar putea explica prin bănuita prezenţă a unui grup valon între coloniştii saşi din sec. al XII-lea: cuvîntul valon „galatasse“ desemna o locuinţă situată în partea de sus a unei construcţii. Astfel, valonul „so galatasse“ (aproximativ „sub casele de sus“) – care descrie atît de bine porticul ce susţine casele – ar fi putut deveni, în timp, românescul „Sugălete“.
Şirul de 13 case din sec. XV-XVI, situat în Piaţa Centrală – ilustrare a trecerii de la arhitectura gotică la cea renascentistă – îşi expune străzii doar faţadele înguste, aşezate peste porticul cu 21 de pilaştri. În spatele acestor faţade, puţini oameni – chiar şi dintre locuitorii Bistriţei – pot privi, casele fiind locuite.
O vizită într-una din aceste case (la nr. 17) e o lecţie de istorie, care începe cu sec. al XV-lea. Este perioada de refacere a oraşului după incendiul din 1457, într-un context de amplă înflorire economică şi socială. Această primă etapă de existenţă a casei este încă vizibilă în impresionantele bolţi ale parterului.
Despre forma iniţială a acoperişurilor ne putem face o idee privind stampele oraşului: la 1736, acoperişurile ansamblului erau încă cele originale gotice, în două ape perpendiculare pe faţadă; la 1800 apăruseră deja cîteva acoperişuri avînd coamele paralele cu faţada.
Ulterior, casele au suferit modificări repetate – după gustul, priceperea şi nevoile fiecărei generaţii de proprietari. Astfel, identificăm intervenţii din sec. al XVIII-lea (bolţile de la etaj) şi găsim cîteva detalii constructive foarte interesante – cum e, în
