La începutul anilor 1900 telefonul era un lux. După telefon au apărut maşi­nile... şi acestea erau un lux. Trebuia să ai un statut social şi financiar important pentru a ţi le permite. Apoi a apărut şi zborul cu avio­nul... Şi acesta era un lux, din cauza costurilor destul de mari în comparaţie cu costul unui bilet de tren sau al unui loc într-o cabină aglomerată pe un vapor. Astăzi cam oricine îşi permite să îşi instaleze un post telefonic în casă, să aibă un televizor, să aibă o maşină la scară (fie ea second-hand sau nou-nouţă) sau să plece undeva cu avionul... Toate acestea şi-au pierdut statutul de obiecte sau servicii „de lux", transformându-se în servicii „necesare"... şi, în ultimii ani, deve­nind „bunuri de larg consum" - în sensul că sunt destinate şi marilor mase!

Dacă în urmă cu vreo şapte-opt ani lumea nu-şi permitea să pună piciorul la bordul unui avion pentru că un bilet dus-întors Bucureşti-Roma costa „numai" 300 de euro (minim), astăzi oricine îşi permite să o facă... A zbura cu avionul prin Europa nu mai este scump, în pri­mul rând pentru că numărul companiilor a crescut de câteva sute de ori, iar avioanele nu mai au 10-20 de locuri, ci au ajuns să găzduiască chiar şi 200 de pasageri. Pe rutele intercontinentale există aeronave şi cu 650 locuri - vezi noul Airbus 380. Însă aceste lucruri au transformat şi serviciile companiilor aeriene. La multe dintre companiile aeriene cu care am zburat calitatea serviciilor la bord a scăzut... Pasagerul este tratat în peste 99% din cazuri cu foarte mult respect, dar parcă nu i se mai acordă importanţa necesară. Oarecum este normal - la un Airbus 320 cu 160 - 180 de locuri (în funcţie de configuraţia aeronavei) cei patru membri ai echipajului din cabină trebuie să aibă grijă de mai mulţi pasageri ca în urmă cu pes­te 30-40 de ani. Cine vrea să beneficieze încă de acele servicii „glamo­ur"... trebuie să p