Nenumăratele site-uri adresate părinţilor au toate şansele să-şi atingă scopul, acela de a oferi răspunsuri la multele întrebări care apar odată cu naşterea copiilor: au colaboratori psihologi, pedagogi sau medici, informaţii despre instituţiile la care pot apela atunci cînd priceperea sau căutările lor n-au dat rezultate, poveşti sau poezii pentru cei mici, forumuri animate de curiozităţi, nelinişti, îngrijorări, succese, împliniri, toate culese din „viaţa grea de părinte“. Unul dintre aceste site-uri este copil.ro. Citindu-i rubricile îţi vine a spune „foarte bine că există!“: etape ale dezvoltării copilului pînă la adolescenţă, problemele fiecărei vîrste, sfaturi competente, informaţii despre grădiniţe şi şcoli, mă rog, de toate pentru toţi părinţii conştiincioşi şi iubitori. Dacă, însă, intri mai adînc în cotloanele site-ului, te apucă îndoiala. Te încearcă regretul că te-ai lăsat confiscat de vraja informaţiilor promise pe prima pagină. Te obosesc încercările de a înţelege alăturările şui de cuvinte. Te copleşesc formulările alambicate, pline de umor involuntar. Într-un articol care tratează pubertatea precoce, o informaţie, una singură, îţi bulversează toate amintirile pe care le mai păstrezi din cărţile de anatomie: „La băieţi, înainte de 9 ani, la început cresc testiculele, mai tîrziu penisul şi apare pilozitatea pubiană şi axilară“. Informaţiile încep să joace în faţa ochilor din ce în ce mai bezmetic: dintr-un alt articol afli „cum să previi deshidratarea dacă ai un copil activ“ – este evident că pentru un copil melancolic astfel de sfaturi sînt inutile. Apoi eşti prevenit că, în etapa preşcolară, copilul este o legumă: „Copilul tău a crescut! Acum e şcolar! Este vîrsta la care începe să gîndească…“ Tot la această vîrstă „abilitatea de a scrie îl oboseşte“ – nici vorbă, deci, să-l mai şi pui să scrie, dacă numai posibilitatea de a o face îl extenuează!