Grecii care făceau parte din bandele care îi atacau pe aromâni erau plătiţi cu un salariu de 1,5-3 lire turceşti. Aveau sarcina de a nu se angaja în lupte cu armata turcă decât dacă ar fi fost atacaţi de aceasta. Se ascundeau în satele şi mânăstirile greceşti. Primeau patru sute de cartuşe şi patru puşti, armele trebuind să le ofere celor care ar fi dorit să facă parte din bandă.

Multe dintre arme, în special revolverele, au fost de calibru mic şi, graţie acestei stări de fapt, mulţi dintre aromâni au scăpat teferi în momentul în care s-a tras asupra lor. Doi dintre norocoşi au fost doctorul Taşcu Pucerea, din oraşul Târnova, şi notabilul român Toli Hagi-Gogu, din oraşul Caferia. Deşi asupra doctorului s-a tras cu revolverele de la ferestrele şi din curţile caselor, acesta a fost atins doar de două gloanţe. "Unul i-a străbătut muşchiul de la umărul stâng, lăsând o rană adâncă, iar altul l-a lovit în mijlocul spatelui, lângă şira spinării. Din fericire, acesta n-a produs decât o contuzie slabă", conform lui G.C. Ionescu, Gerantul Consulatului României din Monastir. Asupra lui Hagi-Gogu s-a tras din spate, acesta fiind atins tot de două gloanţe.

De regulă, bandele de antarţi, formate din cel puţin 50 de persoane, înconjurau comunităţile de aromâni. O parte dintre ei intrau în sat şi îl obligau pe preot să le predea cărţile româneşti, arzându-le apoi. Incendiau imobilele şi încercau să-i prindă pe fruntaşii comunităţii, în baza unor liste întocmite anterior. Omorau oile şi vitele din localitate. Antarţii fugeau de fiecare dată când auzeau că în apropiere sunt detaşamente înarmate, altele decât cele greceşti, nu înainte de a lipi afişe pe uşile bisericilor prin care încercau să îi intimideze pe aromâni: "Facem cunoscut locuitorilor că cine se va declara român de naţionalitate sau va trimite copiii la şcoala română sau se va închina în biserica română est