Din 1 ianuarie 2012, în Catalonia (Spania) nu vor mai avea loc corride. Asta a votat recent parlamentul autonom catalan, spre bucuria organizaţiilor internaţionale ce susţin drepturile animalelor. Poate pentru voi nu e o ştire care merită discutată, dar mie mi-a rămas pe creier şi de ieri, de când am citit-o, mă tot gândesc la ea. De ce? Pentru că nu mă pot decide dacă îmi pare bine sau îmi pare rău. Iar asta înseamnă că nu îmi pot defini orientarea politică, în ultimă instanţă.
Ce legătură are corrida cu stânga sau dreapta politică? Uite că are. Pentru că se spune că poţi şti de ce parte a spectrului politic eşti în momentul în care răspunzi la următoarea întrebare: Cu cine ţii într-o corridă, cu toreadorul sau cu taurul? Dacă răspunzi “cu toreadorul” – eşti de dreapta, dacă zici “cu taurul” – eşti de stânga. Nu vă râdeţi. E un test pe care îl făceam noi prin redacţii, pe vremuri, şi întotdeauna răspunsurile se potriveau cu orientarea respectivei persoane.
Doar că nici atunci, nici acum, eu nu prea ştiu sigur ce să răspund. Pe de o parte, îmi e o milă teribilă de animalul ăla care trece prin nişte chinuri cumplite în timp ce este omorât. Cred că dacă aş asista la o corridă aş sta cu mâinile la ochi 75% din timp. Şi la urechi, căci bănuiesc că taurii, în timp ce sunt “înţepaţi”, mugesc de durere. Iar asta ţine vreo 15-20 de minute. Nu cred că aş rezista nici la sânge, nici la urlete.
Pe de altă parte, corridele astea definesc Spania. Sunt un adevărat brand, vorba aia. Nu te poţi gândi la Spania fără să te gândeşti la corride. Au apărut prin secolul XVI, s-au cizelat în secolul XVIII şi au ajuns astăzi să genereze o industrie de circa 40.000 de locuri de muncă. Dovadă de curaj, măiestrie şi stil, corrida e spectacol sălbatic în stare pură, singura artă în care artistul se află în pericol de moarte, vorba lui Hemingway. Cum să dispară?
Spuneţi-
