Opera Naţională ne-a propus, la sfârsit de stagiune, spectacolul cu opera TURANDOT de Giacomo Puccini, care se reprezentase cu 40 de ani în urmă, în regia de excepţie a lui Jean Rânzescu.
Avem încă în minte acel spectacol superproducţie cu decoruri fastuoase, cu o regie deosebită, conţinând câteva nume de mari artişti trecuţi în eternitate, precum: Mariana Stoica, Teodora Lucaciu, Ludovic Spiess, Nicolae Florei, dar şi ale altor interpreţi de marcă cum sunt: Maria Slătinaru Nistor, Maria Şindilaru, Ioan Hvorov.
De această dată, iniţial, evenimentul a fost gândit ca un concert pe scenă, aşa cum s-a mai făcut în anii trecuţi şi cu alte titluri. Ulterior, ideea a fost redimensionată la nivelul unui concert-spectacol, cu o regie, cu un decor minimal însoţit de proiecţii.
De la început, ţinem să menţionăm că la reuşita acestui concert-spectacol contribuţia primordială i-a aparţinut tânărului dirijor Tiberiu Soare, care a preluat o grea sarcină de care s-a achitat excelent. Dacă cu ani în urmă, el era o frumoasă promisiune, în prezent se impune ca o certitudine a unei baghete sigure, posedând reale calităţi de muzician serios implicat în tot ceea ce face, atent la nuanţe, la o stilistică impusă de partitură. Trebuie să recunoaştem că opera propusă este o lucrare dificilă în repertoriul puccinian, implicând un ansamblu coral de amploare, prezent mai tot timpul pe scenă. Coordonarea cu rigoare şi profesionalism a fost asigurată în cele mai bune condiţii de Tiberiu Soare.
Opera Turandot solicită voci speciale, greu de găsit în acest moment în lume. În prima seară, în dificilul rol al prinţesei Turandot am beneficiat de prezenţa sopranei lirico-dramatice Silvia Sorina Munteanu, pe care o cunoşteam din alte evoluţii dificile ale repertoriului operei. Silvia Sorina Munteanu are, într-adevăr, voce de Turandot, bine timbrată
