PEISAJ CU POMUL VIEŢII
Peisaj imaginându-se pe sine văzându-se altfel decât îl vedem noi cei care, la rândul nostru, imaginându-ne pre
noi
ne vedem altfel decât suntem în realitate ba mai mult - în conştiinţa-ne sau subconştient si în transluciditate.
Nu mai ştii dacă atare geometrii ca peisaje au legităţi, constituţii, regulamente, canoane sau sunt apologia inutilă, ca tot ce e cosmos a instabilităţii ca unică formă de creaţie procreaţie - ceremonie zurlie ca ozorul de canava „pe dincolo" pe dos.
Omizi efemeride ieşind din pori minusculi sau - gigantice - din pori uriaşi porii-cratere de absurditate ceva între pagubă, pagodă şi inutilă odă ce te face să te gândeşti că pe atare
cernoziom cel mai abitir ar rodi rodiile în pomul vieţii dus la prohodire de om.
Asta e! - peisaj cu un singur copac zis pomul vieţii pe drumul de moarte pomul vieţii ce avusese de rami chiar
versurile astea ce vor ieşi alandala dintre file de carte ca nişte nervi sfâşiaţi sau râme sau vene tăiate...
DE SPUS PRUNCULUI 1
Naşte-te - e timpul să începi a muri...
2
E târziu să mai plângi: viaţa deja a început...
COPACUL DINTRE GHILIMELE
Nu este exclus
să fi căzut pe gânduri
sau pe sentimente -
acţiune cvasiinertă ce m-ar fi dus
spre scris
despre copacul bonsai (un fel de „arbore" între ghilimele pentru a se înţelege oarecum altfel aproape invers decât ceea ce e în realitate
un arbore fără ghilimele).
Bineînţeles
la Chişinău sau Bucureşti putea să mă bată gândul sau sentimentul sau să fi venit inspiraţia simpla metaforă să
scriu un poem despre „copacul" bonsai dar -la ce bun
