... 25 iulie 2010, Sighişoara. Stau pe o terasă, în apropierea Turnului cu Ceas, contemporan cu Evul Mediu şi cu noi, postmoderniştii. Este 11.30 a.m., dar, pe un cadran ascuns, ceasul arată că m-am întors în timp, în vremuri de mult apuse. Pluteşte în aer un parfum discret, suav, răspândit de batistele fluturate în semn de salut şi de încurajare, de frumoase prinţese, doamne şi domniţe. Falnicii cavaleri răspund cu adânci reverenţe graţioaselor zâmbete purtate de parfumurile fine, aduse din Apus, ori cu corăbii, din Orient. Dar ce muzici frumoase se aud din ce în ce mai tare, venind dinspre porţile cetăţii? În peregrinările lor, menestrelii s-au oprit preţ de o clipă şi aici, „la curţile dorului“. Mâine, vor porni din nou, cu alte şi alte cântece, „veşnic pe drum, căutând un castel“...
Mă trezeşte din reverie un grup de tineri joviali, veniţi la Festivalul „Sighişoara medievală“. Tinerii se aşază la masa vecină. Schimbă impresii. Au fost la Craiova, la RMA, au fost la Vama Veche, la Folk you. Au ce povesti. Fireşte, părerile, impresiile sunt diverse. Un tânăr consideră prezenţa lui Tudor Gheorghe la Vama Veche una excepţională. I se opune un coleg: mie nu mi-a plăcut pentru că a venit cu lăutari; nu-i stă bine lui TG alături de lăutari, că tot manelişti sunt şi ăia! Să fi cântat şi el poezie cultă...
Măi să fie! Tânărul vrea să pară un intelectual subţire doar pentru că poartă ochelari (de soare). Am fost tentat să intervin, nu pentru a-l dojeni pe tânărul rătăcitor printre „stelele reci“, ci doar pentru a-i îmbogăţi reperele judecăţilor de valoare. M-am oprit dintr-un binecuvântat motiv: reacţia colegilor de generaţie. Tânărul a fost taxat imediat de ceilalţi. Intelectualul subţire s-a subţiat de tot! Replicile prietenilor au încărcat acest „subţire“ nu cu semnificaţia sa nobilă, de rasat, erudit, profund, strălucitor, ci cu semnificaţia de firav, lipsit
