Uite o întrebare extrem de pertinentă, postată la un articol legat de brandul turistic al României, și care vine de la cel semnat poweraxxel: ”Explicati-mi si mie, brand-ul trebuia facut pentru astia din tara sau pentru aia din afara? Ca pe la TV-uri cu totii se plang ca pentru ei frunza aia nu inseamna nimic! Dar intelesesem ca este facuta dupa analize pe grupuri din afara!”.
Întrebarea este mai mult decât îndreptățită. Pentru că tonul comentariilor, criticilor și luărilor de poziție pro sau contra noului brand turistic al României relevă un lucru foarte clar: în proporție de peste 90% este analizat din perspectiva atragerii de turiști străini.
Ceea ce înseamnă că premisa dezbaterii legate de promovarea brandului turistic al României este greșită. Pentru că, la ora actuală, cea mai importantă masă a turiștilor din România sunt turiștii… români. Această masă de turiști a fost, însă, în continuă scădere până în 2009 și doar criza și reducerea bugetelor de vacanță i-a reorientat pe mulți dintre ei către destinații autohtone. Și, până anul trecut, doar la nivel de Cluj am mult mai mulți prieteni care au schiat pe pârtiile din Austria decât la Arieșeni, Borșa, Băișoara ori pe Valea Prahovei și într-o proporție relativ egală cei care au preferat litoralul din Bulgaria, Grecia, Turcia sau Croația celui românesc.
Primii care nu au încredere în potențialul turistic autohton sunt chiar românii. În aceste condiții, să gândești un brand turistic de țară și o campanie de promovare a turismului românesc ignorându-i pe români e o greșeală impardonabilă.
Nu cred că sunt foarte mulți dintre turiștii români care au epuizat România, în sensul de a fi văzut și vizitat cumulativ (trec doar obiectivele care îmi vin acum în minte): mănăstirile de lemn din Maramureș, Valea Vaserului și o plimbare cu mocănița, cimitirul vesel din Săpânța și Memorialul de la Sighet,
