„Promovarea economiei sociale” este una dintre soluţiile majore la criza economică propuse de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, ce aparţine Academiei Române, în raportul „După 20 de ani: Soluţii pentru România”. Spre deosebire de capitalismul de tip neoliberal ce optează pentru privatizări masive, economia socială presupune „proces democratic de decizie, redistribuirea sociala a profitului, antreprenoriatul responsabil social, precum şi asocierea liberă şi voluntară”. Ca mecanism critic la adresa democraţiei de tip reprezentativ şi a blocajulului în care sunt angrenate adesea instituţiile statului, e preferată o societate civilă puternică prin „dezvoltarea spiritului comunitar si adoptarea la nivel local, regional si european a democratiei civice de tip participativ”: „3. Colectivitatea ca resursa a dezvoltarii E banal sa spunem ca oamenii produc bunastarea. Deci e nevoie sa cultivam resursa umana. Investitia în om este o investitie în bunastare. O societate care considera ca învaţământul, sanatatea si sustinerea familiilor cu copii sunt importante, dar care nu acorda în fapt prioritate acestora, afecteaza grav sansele bunastarii colective. Este gresit sa consideram sistemul de pensii ca o povara pentru societate. Ea este o polita pentru viitor. Generatia activa este îndreptatita sa se întrebe daca viitorul sau va fi asigurat. Este o problema cheie a moralului colectiv. Saracia este problema nu numai individuala, ci si colectiva. Ea se manifesta prin degradarea si demoralizarea resursei umane, reprezentând totodata sursa principala a delincventei si violentei. Este o responsabilitate colectiva crearea de locuri de munca, profesionalizarea si motivarea fortei de munca. O societate divizata economic si politic, printr-o competitie lipsita de o moralitate elementara pentru putere, din resursa esentiala a prosperitatii devine un factor al blocarii ei. Din discu