Cu o copertă reuşită, fără însă a fi şocantă, cu un titlu inedit, însă nu realmente seducător, albumul celor de la Helge Lien Trio, Hello Troll, atrage atenţia din două motive solide, ba nu, trei:

1) vine din patria jazzului zilelor noastre, Norvegia, cu recomandarea apăsată a criticii locale ca fiind produsul celui mai reuşit (!) trio bass-pian-baterie al ultimului deceniu (wow!); 2) este al 6-lea disc al trupei, dar abia primul editat de europeni, întrucît precedentele au găsit un inspirat producător în melodioasa Japonie; 3) culmea argumentaţiei, un sofism: albumul e imprimat în studioul-garant al calităţii muzicale de excepţie a nordului, Rainbow (Oslo), creuzetul celor mai marcante creaţii ale ultimilor 30 de ani de jazz european.

E drept, convinge din prima. Discul este unic prin linia melodică şi omogenitatea inegalabilă a celor trei protagonişti: deopotrivă cînta bateria, contrabasul şi pianul! Port-drapel al discografiei grupului, Hello Troll e prima realizare lipsită de reluări ale unor standard-uri de jazz sau ale unor piese emblematice ale altor artişti: doar piese proprii, 11 la număr, marcate de amprenta leader-ului pianist Helge Lien, cu tonalitate comună, în care cei trei demonstrează ce se poate atinge după 10 ani de experienţe comună, respectiv o maturitate artistică ce nu ştirbeşte deloc suflul sau inventivitatea. Asculți Hello Troll şi deja visezi la un viitor disc al trupei.

O muzica plină de forţă, de inteligenţă, pulsînd de lirism totodată, care învăluie ascultătorul, îl cucereşte deplin prin ecuaţia melodică. Mulţi critici îi compară pe HLT cu suedezii EST (Esbjorn Svensson Trio), însă vorbim de două feluri de a face muzică excepţională complet diferite, chiar dacă vorbesc aceluiaşi public. Helge e complet acustic, nici un efect, nici o electronică, e desprins din old school, însă este foarte nou. Cîteva piese se disting în