Un text din Academia Caţavencu.

Te pune jos Thomas Pynchon cu romanul ăsta al lui care, sper că mă credeţi, nu e ilizibil, cum au zis cei care i-au refuzat Premiul Pulitzer. Dar nici uşor de citit, aşa că nu-l luaţi la lectură în metrou sau în autobuz. S-ar potrivi pentru o călătorie cu un tren care ajunge la destinaţie cu cel puţin zece ore de întîrziere. Obscen cam e. Cei care l-au tăiat de la Pulitzer pe Pynchon şi pentru acest amănunt, aici au dreptate. Totuşi nu e dinadins. Aşa a ieşit. Pynchon recunoaşte senin că atunci cînd a scris Curcubeul gravitaţiei era atît de torpilat de droguri şi de băutură, încît nu mai ţine minte ce a vrut să spună cînd l-a pus pe hîrtie. Romanul, criminal de bun, ca să nu folosesc termenul uzat „genial”, porneşte de la o chestie intimă. Continuarea e aici.

Un text din Academia Caţavencu.

Te pune jos Thomas Pynchon cu romanul ăsta al lui care, sper că mă credeţi, nu e ilizibil, cum au zis cei care i-au refuzat Premiul Pulitzer. Dar nici uşor de citit, aşa că nu-l luaţi la lectură în metrou sau în autobuz. S-ar potrivi pentru o călătorie cu un tren care ajunge la destinaţie cu cel puţin zece ore de întîrziere. Obscen cam e. Cei care l-au tăiat de la Pulitzer pe Pynchon şi pentru acest amănunt, aici au dreptate. Totuşi nu e dinadins. Aşa a ieşit. Pynchon recunoaşte senin că atunci cînd a scris Curcubeul gravitaţiei era atît de torpilat de droguri şi de băutură, încît nu mai ţine minte ce a vrut să spună cînd l-a pus pe hîrtie. Romanul, criminal de bun, ca să nu folosesc termenul uzat „genial”, porneşte de la o chestie intimă. Continuarea e aici.