Caţavencu SA e o companie. Academia Caţavencu, o revistă. Am să vă spun pe scurt povestea lor, convins fiind că, alături de cititorii noştri inteligenţi, se amestecă, din cînd în cînd, şi cititorii lor. Va fi aşadar o poveste pe înţelesul tuturor, adică accesibilă şi celor mai slabi de minte.

text destinat cititorilor de Caţavencu, preluat din revista cu pricina cu acordul autorului. (tot acolo puteti posta si comentariile)

După cum probabil aţi citit, Compania Caţavencu SA urmează să intre în faliment. Caţavencu SA nu-şi mai poate plăti cheltuielile curente şi nici datoriile istorice, în principal din pricina scăderii cu 80% a veniturilor din publicitate în presa scrisă. Pînă să ajungă aici însă, Caţavencu SA a fost povestea de succes a ceea ce s-a numit Grupul de presă Caţavencu.

Grupul de presă Caţavencu s-a născut din energia celor zece redactori fondatori ai revistei Academia Caţavencu. Începînd cu anul 2000, în jurul revistei au început să apară, cu resurse financiare inimaginabil de mici, alte produse de presă.

În şase ani, Grupul Caţavencu număra, alături de revista Academia Caţavencu, încă opt titluri. Le ştiţi: Tabu, Aventuri la pescuit, Superbebe, Bucătăria pentru toţi, reţeaua B 24 FUN, Idei în dialog, Radio Guerrilla şi Cotidianul. Toate aceste produse au fost create (cu excepţia revistei de pescuit şi a Cotidianului, care a fost relansat) de Caţavencu şi dezvoltate împreună cu publisheri parteneri. Erau ani buni pentru presă, cu venituri solide din publicitate, iar produsele Grupului Caţavencu, cu excepţia ziarului Cotidianul, stăteau bine financiar.

Grupul însă avea planuri de creştere şi, pentru că era nevoie de un efort investiţional care îi depăşea posibilităţile, au fost demarate negocieri cu un fond de investiţii româno britanic cunoscut. În 2006 a apărut o ofertă mai bună şi Grupul Caţavencu a vîndut 70% din acţiuni