A făcut primul avort la 10 ani. Un caz şocant, medicii de la Brăila recunoscând din start că le depăşeşte competenţele. A fost dusă în capitală, pentru intervenţia chirurgicală fiind necesară aprobarea unei comisii ministeriale şi a unei echipe medicale de elită.
O experienţă traumatizantă, din care protagoniştii, o fetiţă din satul brăilean Pitulaţi şi familia ei, ar fi trebuit să înveţe multe. N-au învăţat nimic. Iar acum, la un an şi jumătate de la incident, copila e din nou însărcinată. Deja în 4 luni.
Părinţii ar trebui să fie disperaţi. Însă nu le pasă. Autorităţile ar trebui să fie în alertă. Dar nu par foarte îngrijorate. Comunitatea ar trebui să fie contrariată. Nu dă doi bani. E greu să mai şochezi cumva satul românesc, unde orice e posibil.
De fapt, descoperind episoade din această poveste am senzaţia că toţi aceşti factori responsabili nu numai că nu au făcut nici cel mai mic gest de a ajuta, de a recupera acest copil "pierdut", ci, din contră, parcă au complotat pentru decăderea fetiţei. Bătută şi alungată de mamă, ignorată de autorităţi şi comunitate, copila şi-a găsit refugiul în prostituţie. S-a oferit bărbaţilor pentru bani, iar în clipele de disperare se oferea chiar şi pentru alimente. Acum trăieşte în concubinaj cu un bărbat, tatăl copilului pe care îl poartă în pântece. Dar care, de când a aflat că în realitate are doar 12 ani şi nu 14, aşa cum i s-a spus până acum, are serioase reţineri în a continua relaţia. Probabil, într-un final, fata se va întoarce tot acasă, la o mamă inconştientă, un tată care nu o recunoaşte şi nu o vrea şi doi fraţi de câţiva anişori. Şi, probabil, sărăcia lucie în care trăiesc, o va determina să iasă din nou la şosea să acosteze şoferi.
Oricât de alarmantă ar părea povestea aceasta, în comunităţile sărace e un fapt divers. Mii de copii din România sunt obligaţi să trăiască î
