-“auzi? mi se pare mie sau laptopul asta miroase a ars? ha? ia miroase-l si tu ” zic, si-I indes laptopul sub nas.
“-nu esti sanatoasa, pe cuvantul meu daca te faci vreodata bine, n-o sa te faci niciodata bine…”
-“deci. miroase sau nu? sau trebuie sa-l intreb pe omul care intretine piscina?”
-“nu miroase nimic”.
-“cred ca am o criza. cred ca e ceve gen middle age, cred ca mai am putin si fac poc! nu e bine.”
-“stiu eu ce criza ai tu. …………..-(imi pare rau ca nu pot sa scriu continuarea, care facea toti banii, insa a fost mult prea “dura” si m-a facut KO. asa ca, ramane intre noi si vant, sorry)
Femeile sunt din principiu crizate. Chiar si cele care in aparenta nu au crize, TOT AU CRIZE Niste crizute bine pitite, ascunse printre chilotei, sutiene parfumate, bikinei, ciorapei sau alte cele muieresti. Daca nu sunt crize cauzate de jungla sau mall ul pestrit in care traiesc (a se citi lumea) sunt adunate de prin casa, din familie, cred ca uneori si de pe jos, fiindca altfel nu-mi explic abundenta de crize femeiesti la care asist in ultima vreme (cu mine in frunte, mie imi place sa recunosc lucruri mai putin ok legate de Doria. inseamna ca nu-s perfecta, ceea ce e genial).
Si mai rau, daca nu-i nici de colo, nici de acolo, crizele femeilor vin din ele insele, am impresia ca o femeie nu se simte bine daca nu are/face cate o criza din cand in cand.
Spre exemplu prietena mea cea mai buna (o bucata buna, nu numai “cea mai buna”) e crizata de uleiul meu de plaja. Nici dupa atata timp nu isi poate inghiti dezgustul (sau anula de pe mutra, cum doriti si cum pricepeti mai bine) cand ma vede plina de ulei de plaja, mult ulei, camioane de ulei
“Doriaaaaaaa, clantele mele care au costat o avere, iar mi le-ai umplut de ulei, Doriaaaaaa, peretii mei scumpi, vai-vai am gasit o urma de deget pe ei, Doriaaaaa nu te mai suport