Străzile sunt ca şi oamenii. Mai degrabă aidoma logicii unor oameni: ori duc undeva anume, ori nu duc nicăieri. Simplu.
Noi avem probleme cu denumirea străzilor, cu afişarea acesteia pe tăbliţe indicatoare (care, în multe cazuri, mai ales în Bucureşti, lipsesc cu desăvârşire!). Şi, ca atare, cu găsirea unei adrese. Cauţi, de pildă, un atelier de reparaţii încălţăminte. Ţi se dau detalii cum să ajungi acolo: prima la dreapta, după gardul cu iederă, apoi a doua la stânga, până dai de o stradă în lucru şi, fix pe colţ, a treia la dreapta, găseşti nr. 56 al străzii fără nume. Dar care figurează în ghidul străzilor cu denumirea de Strada Frumoasei. Bineînţeles, nu nimereşti decât dacă întâlneşti pe cineva din cartier pentru a te îndruma. Şi abia atunci te poţi considera un om extrem de norocos. Numai că oamenii din cartier parcă nu prea ies din casă, de vreme ce toţi dintre cei pe care îi zăreşti pe stradă răspund, invariabil: "Îmi pare rău, dar nu sunt din zonă". Să fie "zona" cu probleme sau Primăria de sector? În mod sigur, Primăria. Iar dacă mergi la Primăria cu pricina pentru a-ţi exprima nemulţumirea, nedumerirea, ba chiar stupefacţia de a fi descoperit o stradă fără nume, ţi se răspunde în doi peri, ceva de genul: "Ce să-i faci, se mai întâmplă".
Se întâmplă cam des şi fără o explicaţie logică. Logica bunului simţ. Nu vi s-a întâmplat să vă rătăciţi prin Bucureşti? Nu vi s-a întâmplat să vă învârtiţi în jurul unui bloc şi să îi găsiţi intrarea... după colţul celuilalt bloc? Nu ştim de ce, dar la noi şi-au dat parcă întâlnire toate anomaliile din lume. Desagi, căruţe, tone de incidente, de lucruri pe dos, de formule iraţionale, aruncate la voia întâmplării. Întâmplarea este regină. De jos în sus şi viceversa. De la strângerea şi depozitarea gunoaielor şi de la (re)reamenajarea bordurilor până la vopsirea gardurilor - în culori pastelate, de la roz s
