Bram Stoker a găsit pentru romanul său 'Dracula' un teren fertil, pregătit de romantism dar şi de Iluminism, şi a stabilit sediul ”multinaţionalei sângelui”, la Bran, afirmă un amplu reportaj despre Castelul Bran şi literatura genului, publicat vineri de cotidianul italian Corriere della Sera, monitorizat de Agerpres.
În restaurantul din apropierea Castelului Bran din Transilvania românească, turiştii intră precauţi şi consumă un meniu 'draculesc' - biftec în sânge, tartar cu carne roşie şi alte mâncăruri asemănătoare. Cumpără miere din Carpaţi, lămpi de cristal în formă de canin sau marionete ce înfăţişează băutori de sânge înfăşuraţi în mantii negre.
Ca în niciun alt loc din lume aici se evocă în fiecare zi o poveste ce se pierde în negura vremurilor. Este cea a fiinţei care se hrăneşte cu sânge şi care, potrivit unor tradiţii, nu are umbră, nu se reflectă în oglinzi, doarme în sicriu şi se transformă în liliac sau vârcolac, se teme de cruce, de anafură, usturoi şi apă sfinţită şi are oroare de lumina soarelui şi poate fi eliminată numai prin decapitare sau înfigându-i un ţăruş de frasin în inimă.
Străinii cunosc mitul datorită romanului lui Bram Stoker, care din 1897 este reînnoit cu filme sau noi povestiri. Stoker a consacrat Castelul Bran - impresionat fiind de iconografia locului ce abunda în bibliotecile englezeşti - drept locuinţa contelui-vampir, dar a vizitat conacul numai după succesul operei sale.
Castelul a devenit în imaginaţie un loc magic. Amplasat pe un pinten de stâncă, construit în jurul anului 1380, în el nu a locuit adevăratul Dracula - Vlad Ţepeş, domnitorul crud ”care trăgea în ţeapă”, ce a trăit în secolul al XV-lea, care a inspirat personajul lui Stoker şi care prin mijloace atroce a apărat graniţele estice ale creştinismului. Despre el vorbeşte în Comentariile sale Enea Silvio Piccolomini, viitorul Papă Pius al II-le
