Excelenţa stilistică face, în primul rând, din Pacientul englez (traducere de Monica Wolfe-Murray, ediţia a IlI-a, Editura Univers, 2006), romanul lui Michael Ondaatje, o minunată bizarerie pentru o bibliotecă stranie (filmul a făcut mult rău acestei cărţi-bijuterie, trebuie specificat acest lucru).

Autorul (antrenat intercultural, dat fiind că aparţine unei familii-cocteil, cu nuanţe srilankeze, olandeze, portugheze, studiază în Anglia şi trăieşte în Canada) reconstruieşte din fragmente structura unui roman şi o înlocuieşte, nouăzeci la sută, cu lirism, izbutind un suculent poem epic pe tema agoniei şi a deşertului. Dar subiectul nu contează de fapt, el este pretext pentru o lecţie de măiestrie stilistică în care mixtura de eros, geografie, literatură şi istorie au darul de a servi, catalizator, performanţelor stilistice.

Reperul minim de subiect al romanului este povestea a două ménage à trois, înainte, în timpul şi la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, primul spaţializat în Cairo şi în teritoriile deşertice, al doilea spaţializat într-o vilă ruinată din preajma oraşului Florenţa. Cel dintâi triunghi este alcătuit din contele Almâsy (geograf, viitorul pacient englez), Katherine (iubita sa) şi Geoffrey Clifton (soţul lui Katherine, spion britanic). Al doilea triunghi este oscilant şi interşanjabil, fiind alcătuit din Almâsy, Hana (infirmiera lui Almâsy) şi Caravaggio (fost hoţ şi spion); sau din Hana, Caravaggio şi Kip (indian genist, iubitul Hanei); sau din Almâsy, Hana şi Kip (genistul indian fiind personajul agreat de celelalte, de aici structura sa de tampon). Viaţa tuturor este, însă, însăilată narativ în funcţie de Almâsy, poreclitul englez al deşertului, geograful mistic ajuns spion, amantul vorace al unei singure femei (Katherine), omul căzut din cer (prăbuşit cu avionul) şi ars, ajuns pacient muribund. Toţi cei din j