Nu te lasa indusa în eroare de mine. Nu te lasa pacalita de fata pe care o port. Port o masca. Port o mie de masti, masti pe care mi-e teama sa le îndepartez; si niciuna din ele nu sunt eu.
Disimularea este o arta care este ca a doua piele pentru mine, dar nu te lasa indusa în eroare, dau impresia ca sunt sigura pe mine, ca totul este bine si frumos, înlauntrul si în afara mea; dau impresia ca încrederea este numele meu si sângele rece este jocul meu, ca apele sunt calme si ca am totul sub control, ca nu am nevoie de nimeni. Dar te rog sa nu ma crezi. La suprafata pot parea linistita, dar suprafata este masca pe care o port, masca mea eterna, schimbatoare si misterioasa.
Dedesubt nu este îngâmfare sau automultumire. Dedesubt sunt eu, cea adevarata, cea confuza, tematoare, singura. Dar ascund asta. Nu vreau sa stie nimeni. Ma panichez la gândul slabiciunii mele si a fricii ca voi fi demascata. De aceea îmi creez cu frenezie o masca sub care sa ma ascund; o fatada nonsalanta, sofisticata care sa ma ajute sa disimulez, sa ma protejeze de privirea care stie adevarul. Dar tocmai aceasta privire este salvarea mea, unica mea salvare si eu stiu asta. Dar cu conditia sa fie urmata de acceptare, de dragoste.
Este singurul lucru care ma poate elibera de mine însami, de peretii închisorii pe care mi-am construit-o, de barierele pe care le-am ridicat pentru suferinta mea. Este singurul lucru care ma asigura de ceea ce nu ma pot eu singura asigura, ca valorez într-adevar ceva. Cine sunt, te poti întreba. Sunt cineva pe care îl cunosti foarte bine. Sunt fiecare barbat sau femeie pe care o întâlnesti
Te rog sa auzi ceea ce nu spun-Charles C.Finn
Acestea au fost rândurile care m-au inspirat în urma cu câteva zile.
Atunci când cauti sa îti înfrumusetezi trupul te folosesti de o masca, atunci când cauti sa îti corupi sufletul faci acelasi lucru.
