Ai nostri romani...
"Uitati-va la mainile mele! Is umflate ca niste butuci. Nu mai pot face nimic cu ele. Am aproape 30 de ani de subteran. Am scos aur din muntii astia cat tot tezaurul Romaniei. Plamanii mei is plini de siliciu, abia mai pot sufla. Si la ce bun? Ca sa vina acum niste straini lacomi si sa puna stapanire pe toti muntii astia? Uitati-va putin in jur! Varful Bailor, Piatra Corbului, Dealul Ungurului, Muntele Fericeaua, iar mai incolo, Valea Rosie, Dealul Cetatii, Dealul Carnic. Astia toti la un loc is Muntii nostri Apuseni, paradisul nostru, domnule! Toti astia is plini de aur, zeci de kilometri de galerii strabat toata zona asta, mii de baiesi de-ai nostri au murit aici cu bojocii scrasnind de siliciu ori ingropati ca sobolanii sub galerii. De ce, domnilor? Ca sa dati toate minunatiile astea unor straini nevrednici? Ma inteapa la inima cand vad cum mor satele astea, cum pleaca tinerii si raman casele astea in ruina. Nimeni, nici cel mai barbar cotropitor n-a reusit sa distruga locurile astea, cum o fac ai nostri romani, care conduc tara asta, de 20 de ani incoace!".
Cu mainile lui butucanoase, omul din fata mea ia de pe masa o cutie mica din plastic. O deschide si-mi arata acolo, inauntru, cateva bucatele de piatra. Apoi scoate din buzunar o lupa ponosita si o apropie de una din ele. "Uita-te numa' oleaca aici! No, ia spune, vezi niste puncte galbene, stralucitoare? Ala-i aur curat, domnule! Iar pietrele astea-s culese din Valea Ciungilor, de pe drum. Pur si simplu, de pe un drum forestier facut din sterilul ramas de la o mina inchisa acum vreo 40 de ani. Is plini muntii astia de aur, calci pe el, il vezi cum luceste prin paraiasele care siroiesc prin padurile astea. Si noi am inchis toate minele, ca sa vina acum niste straini sa le ia pe nimic. Sa puna stapanire peste aurul nostru si sa ne otraveasca padurile cu cianurile lor. Asta e
