Cineva mi-a spus de cantecul acesta, “Bachata en Fukuoka”. Si mi-a spus ceva teribil de frumos, niste vorbe simple care m-au emotionat (minciuna e exclusa din start in cazul de fata. din start = adn)
Uitandu-ma la imagini si ascultand cantecul, mi-am amintit, nu stiu exact de ce, mirosul (de peste curat, era un miros sanatos, limpede, aproape o placere) si culorile dintr-o piata de peste. Pestisor proaspat, melcisori, crabi, alge, homari, fructe de mare, animalute vii, multa gheata, oameni care negociau si care dadeau mult din maini. Cizme de cauciuc, parpalace caraghioase, maini muncite, o agitatie decenta -nu una nesimtita, neobrazata.
O vizita la piata de peste din alta lume, dimi, foarte dimi! a fost pentru mine o lectie. O lectie despre munca constiincioasa, despre negocierea POLITICOASA(in alta lume nimeni nu se imbranceste sau nu se bate, la figurat) despre curatenia in urma balamucului, (inchiputi-va ca la 6 dimineata cand eu mancam peste crud, piata se “gatase” si in urma nu existau mizerii, uratenii, solzi, raci sau creveti aruncati pe jos. Si nici nu era vreun om care sa se planga de oboseala. Ci numai oameni care terminasera un job si se duceau la alt job, unul care continua jobul sau munca abia sfarsita!) despre gustul proaspat al vietii.
Nu stiu daca e ceva care sa fie mai gustos (in opinia mea cel putin) decat pestele proaspat, abia prins. Pestele crud. Ori fructele de mare proaspete. Cu putin orez langa (orez de-al lor, nu prostiile noastre, am incercat acasa si nu iese) ori sub forma de sushi sau sashimi, pestele proaspat e o lovitura maxima pentru o papila gustativa normala (da? Acesta este normalul, nu sosuri, grasimi, prajeli, slanina si alte cele!!!)
O vizita in piata de peste din alta lume, la capatul celalat al pamantului este o senzatie alcatuita dintr-o multime de senzatii adunate la un loc in timp scurt, comprimat, r
