Faptele sînt, cred, cunoscute: de ceva timp, o firmă de pază a pus lacăt pe sediul Editurii Curtea Veche şi împiedică accesul angajaţilor. Bunurile editurii au rămas înăuntru, activitatea e suspendată. Acţiunea ar fi avut loc în numele proprietarului clădirii (care a cîştigat imobilul în instanţă). Primăria Generală a Capitalei a emis o dispoziţie care pune în aplicare decizia instanţei, dar a făcut şi recurs extraordinar, cu termen pe 10 decembrie 2010 – scrie Adevărul din 31 iulie aici.
Nu discut aspectele juridice ale problemei – nu am date şi nu sînt competent în materie. Dreptul la proprietate trebuie, desigur, respectat, iar legile şi hotărîrile instanţei trebuie aplicate. Dar felul în care, de aproape două săptămîni, se păstrează confuzia în acest caz ne scoate pe toţi în afara civilizaţiei. Nu e clar ce s-a întîmplat cu bunurile aflate în sediu, Poliţia face un pas înainte şi doi înapoi, purtătorul său de cuvînt, dl Christian Ciocan – altminteri neobosit în faţa camerelor TV cînd e vorba de accidente auto ori de vreun caft între vecini beţi – a dat nişte explicaţii aproximative şi apoi a tăcut, plîngerile acţionarilor editurii sînt, pare-se amînate. Nici măcar susţinerea d-lui Kelemen Hunor, ministrul Culturii, nu e luată în seamă: domnia-sa a declarat că „a vorbit de mai multe ori” cu ministrul de Interne şi cu ministrul Justiţiei pentru a „urgenta lucrurile”. Mai e dl Kelemen Hunor în Guvern? Mai contează cuvîntul unui membru al Guvernului măcar în faţa celorlalţi miniştri?
DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe an Dincolo de orice chestiune juridică, de orice revendicare legitimă şi de orice restituire a proprietăţii, deocamdată una dintre cele mai importante edituri româneşti este împiedicată să lucreze. E un fapt. Poate conta doar pe susţinerea – firavă, chiar dacă
