Un investitor italian şi-a scos la vânzare afacerea după ce, timp de trei ani, a căutat în zadar angajaţi printre sătenii din Godineşti. El este dispus să renunţe la fabrică pentru un preţ mai mic decât investiţia. Localnicii spun că preferă să meargă la câmp cu ziua decât să stea opt ore la serviciu, pe mai puţini bani, deşi acest lucru le-ar asigura o pensie la bătrâneţe.
Pe timp de criză, un italian care a investit 700.000 de lei într-o fabrică de ambalat şi conservat ciuperci deschisă la Godineşti, în urmă cu patru ani, se vede nevoit să pună acum lacătul pe clădire. Nu din cauza banilor, ci din lipsă de forţă de muncă. Afacerea a fost scoasă la vânzare, investitorul fiind dispus să primească banii şi în rate.
„Roberto Ceni a înfiinţat această firmă şi a investit aici pentru că zona este foarte căutată pentru ciuperci. Acest lucru presupunea şi forţă de muncă, dar s-a trezit că nu avea cu cine. Sătenii preferă să meargă prin pădure două ore, să vândă ciupercile şi să plece acasă, ca să ia banul direct, nu să stea opt ore la program", a spus Gheorghe Corbeanu, primarul din Godineşti. Astfel, speriaţi de gândul că nu vor putea să pună piciorul în bătătură decât în pauza de masă, localnicii au refuzat pe rând oferta de muncă.
„Mai bine stau acasă"
Sătenii au făcut un calcul sumar, de pe urma căruia au constatat că ar avea profit mai mare dacă ar vinde „la şosea" ciupercile pe care le culeg din pădure, decât dacă ar sta opt ore la serviciu. Larisa Bălăceanu (28 de ani) a lucrat mai puţin de trei luni la fabrică şi a constatat că vecinii ei primesc 20 sau chiar 30 de lei pentru fiecare kilogram cules din pădure, iar ea obţinea 15 lei abia după zece ore de muncă. „Nu m‑am mai dus că nu-mi convenea cum mă plătea. Îmi dădea 1,5 lei pe oră şi trebuia să muncim opt ore. Mai bine stau acasă", a explicat femeia.
„Le convine să meargă mai degrabă
