Fostul combinat de îngrăşăminte a fost lichidat, vândut, revândut şi furat. 7 milioane de tone de pirită aşteaptă nu se ştie ce. Defuncta fabrică a devenit studio foto pentru pictoriale cu femei. Sursa: ADRIAN SCUTARIUSursa: ADRIAN SCUTARIUSursa: ADRIAN SCUTARIU
1 /.
Când vii cu trenul de la Iaşi spre Bucureşti, în apropiere de Ploieşti, îţi apare pe mâna stângă un peisaj apocaliptic care te duce cu gândul la Terminatorul lui Scwarzenegger. Coloane de beton-armat ciuruite, fiare ruginite contorsionate, clădiri devastate ca după bombardament şi mormane uriaşe de praf sângeriu se întind pe zeci de hectare. Când bate vântul dinspre sud, pulberea se ridică şi colorează decorul întro stranie culoare roşie. Nici ţipenie de om. Nici măcar şobolani în incinta uriaşului amplasament. Ar muri de foame. Doar păpădia, nişte arbuşti şi buruienile îţi arată că nu eşti pe altă planetă.
În urmă cu 20 de ani, mii de oameni lucrau aici în trei schimburi. Azi, mai sunt trei angajaţi. Se numea Combinatul de Îngrăşăminte Chimice Valea Călugărească. Mai simplu CIC.
Doi paznici pentru 40 de hectare
De pe pasarela ce trece peste calea ferată care duce la Ploieşti, cele 40 de hectare ale fostului CIC Valea Călugărească arată ca un fragment din Stalingradul asediat de nemţi. În dreapta, munţii de pirită au adevărate ravene, şanţuri provocate de ploaie. Când e uscat şi bate vântul, cenuşa piritică îţi ajunge şi în chiloţi. Granulaţia e atât de fină că intră şi într-o fantă de jumătate de milimetru. E mai "gingaşă" decât cenuşa obişnuită.
Poarta combinatului e păzită de doi inşi pe tură. Nu îi deranjează nimeni, că nu prea mai e nimic de furat. Doar trei căţei scheletici animă atmosfera. Aleile, pe care acum 20 de ani forfoteau mii de muncitori, au asfaltul crăpat. În afară de vegetaţia care s-a adaptat climatului neprielnic vieţii,
