Aşchia nu sare departe de trunchi, spune o veche vorbă de la noi. Dintr-un tată inginer de aviaţie şi cosmonaut - de altfel, primul şi singurul român care a ieşit în spaţiu, şi o mamă şi ea inginer de aviaţie, şansele lui Cătălin Prunariu de a îmbrăţişa o carieră "domestică" erau destul de mici. Jucăriile preferate au fost, fireşte, avioanele. Mai întâi machetele, apoi cele adevărate. În anul în care i s-a eliberat primul buletin de identitate, Cătălin a făcut primul zbor cu o aeronavă ultrauşoară. De atunci, i-a fost limpede că fotoliul comod de acasă şi-a găsit un competitor serios în scaunul din carlingă.
La 18 ani a început să practice paraşutismul, fiind ulterior selectat în Lotul Naţional de Juniori. Trei ani mai târziu, în 1996, a devenit vicecampion naţional la parapantă şi a început zborul cu motor în cadrul Aeroclubului României, obţinând licenţa de pilot sportiv în 1997. Era doar începutul unei lungi serii de licenţe de pilot. An după an, a zburat cu diverse tipuri de avioane. Pentru el, cerul nu mai era de mult o limită. În mai 2002, la 26 de ani, a câştigat concursul organizat pentru ocuparea funcţiei de comandant de aeroclub la Aerodromul Teritorial "Aurel Vlaicu" Bucureşti, devenind astfel cel mai tânăr comandant de aeroclub din România. În acelaşi an a obţinut licenţa de pilot pe avioane comerciale, dar atracţia pentru zborurile acrobatice a continuat să crească.
Acum şase ani a fost selectat de Autoritatea Aeronautică Civilă Română să devină inspector de pilotaj pentru aviaţia generală, ceea ce este şi astăzi. Şi-a continuat pregătirea profesională, absolvind cursurile de zbor instrumental, de zbor multimotor şi de instructor de zbor în cadrul Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă, devenind la momentul respectiv cel mai tânăr instructor de zbor primar din România.
În 2005, Cătălin a devenit campion naţional de acroba
