Aman, Obedeanu, Cornetti, Popovici sunt nume ale unor oameni de seamă ai urbei de odinioară, care au lăsat moştenire însemnată comunei Craiova, asigurând instituţii capabile să satisfacă principalele cerinţe ale unei societăţi civilizate în dezvoltare. Lor li se adaugă alte nume, poate mai puţin cunoscute pentru unii, dar care îşi merită locul printre generoşii epocii trecute.

Poveştile lor de viaţă care s-au consumat în Craiova de odinioară fascinează astăzi şi încântă, la fel cum o fac şi actele lor.

Theodor I. Preda, un nume alungat din memoria colectivă, dar un om de o înaltă ţinută. A fost un modest mămular, care cutreiera pe jos satele cu tolba în spinare, adunând în fiecare zi bănuţi, ajungând atunci când sănătatea fizică nu i-a mai permis să bată în lung şi-n lat uliţele satelor să adune o avere măricică, pe care a donat-o comunei Craiova, pentru înfăptuirea unui spital, Spitalul Preda. Dovada stă în rândurile aşternute de primarul N.P. Guran din 1913: „Printre cei generoşi care au testat averea lor Comunei Craiova, un loc în primele rânduri ocupă şi defunctul Theodorian I. Preda. Începând de la modesta ocupaţiune de mămular, cutreerând pe jos satele cu tolba în spinare şi adunând zi cu zi bani, a reuşit după o muncă istovitoare de o viaţă întreagă să strângă cu sârguinţă averea pe care cu atâta generositate a legat-o comunei pentru înfăptuirea unui spital care-i poartă numele“.

„Bugetul casei Preda“, notează Marius Dobrin, în lucrarea sa „În căutarea memoriei“, „era controlat de primărie, care asigura buna desfăşurare a Serviciului Sanitar şi se baza pe veniturile furnizate de moşiile Cearângul şi Stârcoviţa. Spitalul avea tot ce era necesar, începând cu medicii şi continuând cu dotarea materială. De altfel, existau şi alte donaţii cu ţintă precisă în cadrul spitalului. Doar două exemple: generalul Constantin Vorvoreanu (patu