Puţini sunt cei care ştiu însă că „muntele“ este vechi de un secol şi a fost mereu o atracţie a grădinii publice.
Colina înaltă de peste 12 metri din Parcul „Mihai Eminescu“ a fost ridicată în jurul anului 1900 pentru a oferi trecătorilor o panoramă a grădinii publice. „Primele ilustrate cu «muntele» din parc au apărut în anul 1906. Socrul lui Octav Onicescu, inginerul Mihail Zorio, a venit din Italia, iar primăria l-a angajat să proiecteze lacul artificial. Arhitecţii vremii au considerat că ar merita făcută şi o colină care să amintească de munte. Era o atracţie şi pe atunci“, povesteşte Gheorghe Median, istoric la Muzeul Judeţean Botoşani.
Colina cu efect de magnet
Amenajarea este rudimentară şi doar aleea care permite accesul pe „munte“ a fost pavată mai recent. În rest, municipalitatea n-a adus îmbunătăţiri locului care atrage zilnic zeci de botoşăneni.
Foişorul de lemn de pe colină, proiectat să adopostească pe vremuri îndrăgostiţii, este în fază avansată de degradare. Chiar şi aşa, tinerii şi copiii deopotrivă urcă la pas colina, amintindu-şi de drumeţiile pe munte.
Cei mici sunt atraşi ca de un magnet de colina impunătoare. Escaladarea devine astfel o adevărată aventură. „E un munte mai mic, dar tot munte este. Seamănă cu unul pe care am urcat când am fost în vacanţă la Sinaia. Ne jucăm zi de zi de-a alpiniştii aici în parc“, a mărturisit Sebastian Tănase, un puşti care visează să devină alipinist.
Singurul munte „adevărat“
Zeci de micuţi urcă pe coama colinei. Pentru unii, aceasta este singura distracţie din vacanţa de vară pentru că părinţii n-au avut bani să-i trimită în tabere. Alţii sunt convinşi că au în faţă un munte adevărat. „N-am fost niciodată la munte, dar am văzut la televizor. Îmi place să mă joc aici“, a spus Daniel Iftimie, un băiat de 6 ani a cărui familie trăieşte doar din al
