800 de mii de euro a costat frunza Elenei Udrea. O găselniţă indispensabilă în viziunea ministrului pentru brandul de ţară. Se face mare tam-tam, în aceste zile, pe tema preţului. Pe bună dreptate. Numai că situaţia este şi mai complicată decât pare.
Preţul brandului de ţară, mă rog, al găselniţei doamnei Elena Udrea, este uriaş. Când, în vreme de profundă criză economică, politică, socială şi morală, scoţi, dintr-un condei, din banul public aproape un milion de dolari, pentru a pune un moţ pe firma statului, te aştepţi ca, foarte repede, să obţii în schimb mult mai mult. Cu alte cuvinte, dacă faci o investiţie, vrei să curgă câştigurile. Aşa procedează orice înalt funcţionar de stat, dacă este înţelept. Să vedem dacă doamna Elena Udrea se conformează acestei reguli. Ca să faci un brand de ţară, în prealabil trebuie să ştii că ai ce vinde. Ministrul a ştiut. Vinde turism. Aşadar, prima condiţie a fost îndeplinită. Cu brio. Dacă vrei să vinzi turism, este indispensabil ca în prealabil să dispui de condiţii naturale. Ai mare, ai munte, ai Delta. Ai! Le ai pe toate. Aşadar, şi această condiţie e îndeplinită. A treia condiţie, fără de care nu poţi să vinzi turism, este existenţa unei infrastructuri. Obligatoriu, la distanţe rezonabile de obiectivele turistice, trebuie să existe aeroporturi. Cu bune legături între liniile aeriene. Trebuie să existe heliporturi. Şi autostrăzi. Condiţii valabile pentru orice fel de relief, dar neasigurate în România. Dacă pleci de la Frankfurt şi vrei să ajungi la Deva, în eventualitatea în care doamna Elena Udrea a şi instalat acolo telecabine, pârtii de ski şi cabane, faci o zi. Cam atâta timp cât ţi-ar lua să ajungi pe pârtiile din Statele Unite. în weekend, ca să ajungi de la Bucureşti pe litoral, ai uneori nevoie de 18 ore. Deşi, aici există singura autostradă pe care o avem. în fine, dacă vorbim de mare, acolo, din nou, vorbim d
