Până mai ieri au fost ploi şi inundaţii la o temperatură prea mică pentru “luna lui cuptor” în miez de vară. Apoi, pe neprevăzute, temperaturi caniculare şi un climat umed, parcă şi el nefiresc pentru plaiurile mioritice.

De fapt, cum sunt oamenii aşae şi vremea sau, poate mai corect, ne amintim de zicala din popor: “Omul esteschimbător ca vremea”. Poate încă o dată, creştini fiind, ne-am felicitat că nune-am pus nădejdea în oameni, mai corect în anumiţi oameni. Prin paradoxurile şiextremele sale, timpul lunii lui cuptor ne aminteşte o dată în plus să fimsolidari atât la bine, cât şi la greu, să nu trecem nepăsători pe lângă cei înnevoie. Chiar dacă suntem în vacanţă, caritatea nu trebuie să fie niciodată “învacanţă”..., în pofida faptului că trăim un timp al paradoxurilor dintrepromisiuni şi realizări, dintre oameni şi fapte... Din fericire, “luna luicuptor” ne oferă atâtea exemple de oameni sfinţi, pe care ne invită să-i avemdrept modele în viaţa noastră: Sfânta Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare,adevărat “înger în trup”, model pentru comunităţile monastice ale Ordinului“Sfântului Vasile cel Mare” şi pentru toate persoanele care sunt hotărâte săîmbrăţişeze fecioria consacrată pentru Hristos - Mirele; Sfântul IlieTesviteanul, care, după ce a cunoscut puterea, tăria şi miracolele lui Dumnezeusăvârşite prin cei care cred în Cuvântul Său, îl cunoaşte şi pe Dumnezeu ascunsîn taina sufletului – şoapta adierii de vânt lin, ce rămâne împreună cu celdeznădăjduit, descurajat, persecutat. Luna iulie o încheie în fiecare an SfântulIgnaţiu de Loyola, care, prin viaţa şi scrierile sale, ne învaţă cum să evitămextremele în viaţa spirituală, cum să păstrăm printr-un bun discernământ algândurilor drumul de mijloc al virtuţii, astfel încât tot ceea ce gândim,vorbim şi acţionăm să fie cu adevărat “spre mai marea mărire a lui Dumnezeu”. † Florentin CRIHĂLMEANU EpiscopEparhi