Renaste din propria cenusa, odata cu sentimentele de frustrare, de ura, odata cu saracia si foamea, odata cu scaderea nivelului de trai, odata cu radicalizarea constiintelor, odata cu greselile enorme pe care guvernantii democrati nu inceteaza sa le faca.
Momentele de cotitura ale democratiei si ale increderii in clasa politica, diminuarea credibilitatii guvernantilor il fac, pentru ochii lipsiti de ratiune, un salvator de neam si tara.
Momentul critic - apogeul disperarii - a fost cel al alegerilor prezidentiale din anul 2000, dupa esecul politic, economic si social al CDR. Atunci, Corneliu Vadim Tudor a intrat in finala cu Ion Iliescu. De frica, si cei mai acerbi contestatari ai primului presedinte postdecembrist, au votat impotriva nationalismului comunist al lui Corneliu Vadim Tudor.
Iata ca dupa lectia alegerilor parlamentare din 2008 pe care romanii au dat-o partidelor extremiste, memoria a fost abandonata. Odata cu alegerile europarlamentare si cu pactul Gigi Becali-Vadim Tudor eternul anticapitalist, antisemit, antiamerican, xenofob a fost eliberat de povara ingradirii.
Trimis la Bruxelles de votantii emotionati de arestarea latifundiarului din Pipera, Vadim Tudor a simtit valul negru pe ochi. Constient ca surghiunul european ii va ingreuna existenta acesta a incercat tot felul de zvacniri politice, fie in discursul din Parlamentul European, fie in politica interna.
Iata ca norocul i-a suras din nou. Criza financiara, incapacitatea guvernantilor de a gestiona problemele tarii au dus la cresterea simpatiei cetatenilor fata de partidul inventat de Ion Iliescu in 1990. Ultimele sondaje arata o revenire spectaculoasa a PRM (Insomar-8,9%, IPP 7%).
In actualul context politic, social si economic, Vadim Tudor prinde viata. Reanimat si resuscitat de televiziunile comerciale in lupta cu Traian Bas
