In cea mai mare parte, sportivii naturalizati au cel mai important aport valoric in atletismul european, aflat in declin. Christophe Lemaitre este un baietandru blond si firav, care s-a nascut acum 20 de ani, o luna si 20 de zile in localitatea franceza Annecy, in departamentul Haute-Savoie. Cind te uiti la el, spui ca este un licean indragostit in egala masura de discoteci si lecturi, dar pentru ca localitatea sa natala este o gazda primitoare pentru atletii lumii, a ales atletismul. La statura sa, Christophe ar fi fost mai degraba turnat pentru saritura in inaltime. Suta de metri este facuta pentru sportivi de culoare, cu picioare lungi si muschi de culturism, nu pentru baieti subtirei si blonzi. Dar la Campionatele Frantei, Lemaitre a fost al doilea atlet alb din toate timpurile care a alergat 100 m sub zece secunde, mai exact 9,98 s. Primul a fost, in urma cu 26 de ani, un polonez pe nume Marian Woronin, pe care lumea atletismului l-a uitat. La Europenele de la Barcelona, acum in desfasurare, Christophe a cistigat proba de 100 m, lasind cu buza umflata vedete ca Dwain Chambers sau Francis Obikwelu, care nu demult se bateau de la egal la egal cu starurile din SUA si Jamaica. Ei, si ce-i? Chambers si Obikwelu au o anumita virsta si, la urma urmei, ce mare brinza inseamna un titlu european la 100 m, cind dincolo de Ocean stralucesc Bolt, Powell si Gay? Victoria lui Lemaitre la Barcelona inseamna istorie pentru atletismul european. Cu doi ani inainte ca polonezul Woronin sa scoata 9,99 s pe suta, la Campionatele Europene de la Atena 1982, proba de 100 m revenea lui Frank Emmelmann, un sprinter din fosta Republica Democrata Germana. De atunci, nici un alb nu a mai cistigat titlul european in proba-regina. Au urmat Linford Christie (de trei ori), Darren Campbell - britanici nascuti in Jamaica -, apoi Dwain Chambers (titlu retras pentru dopaj) si - de doua ori - Francis