Un stadion plin ochi a vibrat din nou, după multă vreme, pentru o echipă care şi-a regăsit spiritul şi identitatea în nişte fani care au creat o atmosferă entuziasmantă.

Cît de ciudat, controversat, dar şi fascinant poate fi fotbalul. Acum fix două luni şi jumătate, Steaua întîlnea Craiova, la ultimul joc de pe teren propriu din 2009-2010. Stadionul era dezolant, gazonul arăta execrabil, tribunele pline de stewarzi şi garduri înalte, loja lui Becali închisă şi contestată violent, echipa Stelei fluierată şi deloc încurajată. Ieri, la primul meci pe teren propriu din 2010-2011, culmea, chiar acelaşi Steaua - Craiova, Ghencea era parcă din alt film.

Cartierul era în efervescenţă. La fel ca la marile meciuri ale Stelei din Europa, aleile, terasele şi tramvaiul 41 erau colorate în roşu şi albastru. Claxoanele maşinilor împreună cu fularele şi steagurile în culorile Stelei scoase pe geamurile autobuzelor au reamintit că un meci începe pentru un suporter adevărat încă de cînd pleacă de acasă şi nu de cînd fluieră arbitrul startul jocului.

Cu ochii pe echipă

Puhoaie de fani au luat cu asalt stadionul şi oamenii au intrat în arenă cu zîmbetul pe buze, fără a mai fi nevoiţi să se legitimeze, ca în sezonul trecut, cînd Ghencea devenise parcă o bază militarizată a familiei Becali.

În stadion, totul a fost altfel faţă de anul trecut. Altfel au fost peluzele, înţesate de lume şi nu gazate de agenţii de pază. Altfel a fost şi tribuna a II-a, cu suporterii adevăraţi ai Stelei, nu cu pensionari şi elevi ademeniţi cu gratuităţi pentru a scăpa Becali de contestări. Tribuna I a fost la fel, cu o singură diferenţă: plină ochi şi nu goală ca la întîlnirea de acum 10 săptămîni. Altfel a fost şi tribuna 0. Cu oameni care s-au uitat pe terenul de joc, interesaţi de Răduţ, de Tănase şi de Piţurcă, şi nu interesaţi de loj