Suntem copiii nedoriti ai Uniunii Europene. In dreptul nostru pot fi trecute, fara a comite cine stie ce mare nedreptate, aproape toate adjectivele urate ale unei natiuni membra a UE.
Suntem cei mai saraci, cei mai corupti, cei mai murdari si mai hoti europeni, sursa de unde pleaca cei mai multi imigranti care apoi inspaimanta tarile vestului, avem cele mai grave probleme cu Justitia, atragem cei mai putini bani europeni pentru modernizare, in fine, am strans cu sarg in dreptul nostru cele mai neplacute atribute.
Totusi, povestea urata nu se termina aici. Avem cel mai mic venit pe cap de locuitor, suntem cei mai ignoranti dintre europeni, cu un grad de analfabetizare ce sperie orice tara membra a UE, muncim cel mai mult, dar si cel mai inficient din intreaga comunitate, avem cele mai proaste Universitati, dar si Justitia cu cele mai multe probleme.
Ca si cum toate astea nu ne-ar fi fost de ajuns pentru a pune pe ganduri UE, refuzam cu obstinatie sa ne indreptam - in cei trei ani de cand am devenit membri ai Uniunii Europene nu am inregistrat nicio imbunatatire a vreunui indicator dintre cei mentionati mai sus. Ba dimpotriva. Clasa politica in intregul ei, prin minciunile si demagogia promovata ca adevarata politica de guvernare, a contribuit la adancirea problemelor.
Au ingropat economia prin nepriceperea lor, au adancit problemele din Justitie si au pastrat nivelul coruptiei cel putin la acelasi nivel ca si in timpul vechii guvernari a lui Adrian Nastase (blamata exact pentru acelasi lucru). Asadar, am fost primiti cu bratele deschise de Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007, am promis atunci ca ne vom schimba fata, dar in fapt nu am facut decat sa asteptam sa vina altii sa ne faca treaba.
In plus, am continuat vechile obiceiuri ca si cum nu am fi stiut ca acceptarea noastra avea la baza mai degraba o ingadu
