In trecut, mergeam si vedeam campurile intinse ale "Colectivului" ceausist. Eram prea mic sa imi dau seama ce inseamna acest cuvant. Tot ce mi se spunea era ca putem fura, ca e tot din pamantul nostru. Azi, Statul e in stare sa impoziteze si saracia taranilor.
Cat puteai privi, se intindeau mandre pamanturile noastre, pline de bogatii, dar pe care le aduna statul, ca eram la "colectiv". Fiecare om, insa, mergea sa fure atat cat putea, tot de pe pamantul propriu, pana la urma. Asta sustinea cand era prins. Furau cam toti: tarani, paznici, sefi, sefii sefilor, inginerii si toata gasca lor.
Dupa debandada din decembrie 1989, a mai furat fiecare cat a putut si a lasat din fostele cladiri ale Cooperativelor Agricole doar peretii. Fostii activisti locali ai PCR-ului au furat in stil mare: au trucat in modul cel mai evident asa-zisele licitatii si au achizitionat utilajele si unele cladiri la un pret nesimtit de mic. Ei detin acum asociatiile agricole de pe la sate.
Daca ar face cineva vreun sondaj in mediul rural, multi dintre tarani ar spune ca sunt recunoscatori "colectivului" in care au muncit o viata intreaga. Doar datorita muncii zilnice pe ogoarele comuniste au acum o pensie. Aceeasi pensie pe care statul capitalist o vaneaza fara mila si o ameninta cu taieri drastice.
Capitalismul prost administrat
In ziua de azi, fiecare are pamant, dar nimeni nu isi mai permite sa il intretina din buzunarul propriu. Suntem furati chiar mai mult decat in comunism. Prin sate au aparut neocomunistii care jefuiesc taranul in modul cel mai parsiv, mult mai crud decat o facea PCR-ul.
Acum, Statul e ca un balaur cu sapte capete care nu prea mai are cu ce sa se hraneasca, deoarece a facut risipa cand a avut de ajuns. Asa ca ia de la fiecare. Mai putin de la bogati. Tot saracii sufera mai mult, in timp ce "rezervatia" m
