Datorez întâlnirea cu această frumoasă poveste de dragoste prietenilor mei, Jacky şi Cathy Bolay, care în august 2009 m-au dus să-mi arate cea mai mare construcţie din lemn locuită vreodată. În lumina după-amiezii de vară şi în liniştea lucrurilor din jur, Grand Chalet - "castelul cu carapace de broască ţestoasă" - părea cufundat în mister. Misterul unei iubiri. Eram de ceva timp la Château d'Oex, în estul Elveţiei, şi, în afara fromageriilor şi decupajelor în hârtie, nu cercetasem prea mult împrejurimile. Concursul de baloane cu aer cald urma să aibă loc în februarie, iar cel de cosit fân tocmai se terminase. Oamenii erau rari şi întotdeauna tăcuţi. Nu ştiam nimic despre Grand Chalet, aşa că, într-o zi, am fost surprins, la numai 4 km distanţă, în Rossiničre, să mă trezesc în faţa unei case uluitor de mari şi de frumoase. Priveam înmărmurit o clădire construită în întregime din lemn, în 1774, pentru a deveni depozit; foarte mare, întrucât în pivniţele lui, adânci de 15 m, trebuia să încapă, la păstrare, etivaz-ul - mult râvnita brânză făcută pe alpajele din jur.
La ridicarea chaletului s-au folosit 200 de copaci, acoperişul având o suprafaţă de 1.000 mp. Impresionantă mi-a părut nu atât mulţimea ferestrelor, peste 100, cât decorarea faţadelor. Sculpturile sunt completate de picturi şi de texte biblice (mai mult de 2.800 caractere) care reflectă convingerile religioase ale primului proprietar, Jean David Henchoz; din păcate, murind subit, acesta n-a avut fericirea să-şi vadă creaţia. La jumătatea secolului al XIX-lea, Grand Chalet a fost transformat în hotel şi i-a primit, între alte personalităţi, pe Victor Hugo şi pe Alfred Dreyfuss. Sunt şi alte câteva date pe care cred că le-am citit undeva, dar acum nu mi le mai aduc aminte pe toate.
Cert e că, în 1976, un mare pictor polono-francez, Balthus, intra la Grand Chalet împreună cu soţia s
