Procesul gestionarului de cramă Gheorghe Ştefănescu, supranumit post-mortem „Bachus“, este unul de referinţă în istoria judiciară din România, o spectaculoasă condamnare la moarte din perioada comunistă.
Cazul Gheorghe Ştefănescu, sau dosarul „Vinul", aşa cum a fost el numit de anchetatori, a fost cel mai mediatizat la sfârşitul anilor '70 şi începutul anilor '80.
Mai citiţi şi:
FOTO Viaţa a doi artişti români, dezvăluită în filme-documentar la Londra
Din afaceri cu vin, gruparea Ştefănescu a reuşit în opt ani o delapidare a statului român de peste 5.500.000 de lei. În plus, cei anchetaţi investiseră sume imense în maşini, proprietăţi, depozite CEC şi cantităţi impresionante de aur.
Sentinţa de condamnare la moarte a lui Gheorghe Ştefănescu ar putea stârni zâmbete acum. Atunci, în 1980, înfiera tot ce era mai dăunător societăţii socialiste multilateral dezvoltate.
Duşmanul poporului
Iată cum suna condamnarea la moarte a lui „Bachus": „Sfidând cu luciditate pe cei din jur, element afacerist, avid după câştiguri nemuncite, dornic de înavuţire şi trai uşor, inculpatul Ştefănescu Gheorghe, încălcând cu cinism şi premeditare legile ţării a sustras treptat din avutul celor ce muncesc sume meri de bani, încercând prin aceasta să slăbească eforturile pentru consolidarea şi dezvoltarea societăţii socialiste. Acţionând fără jenă, pentru organizarea marilor afaceri şi ascunzând averi mari, manifestându‑se ca un capitalist, care nu are nimic în comun cu societatea noastră, urmează ca instanţa, pentru infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave pentru avuţia tării, să aplice inculpatului Ştefănescu Gheorghe pedeapsa cu moartea şi confiscarea averii".
La momentul anunţării sentinţei, Gheorghe Ştefănescu era acuzat de şapte infracţiuni: delapidare cu consecinţe deosebit de grave, introducere ilegală de măr
