Ion Antonescu este una dintre personalitatile cele mai influente ale Romaniei interbelice, a participat in cel de-al doilea razboi balcanic si in Primul Razboi Mondial, a intrat deseori in conflict cu regele Carol al II-lea afectandu-i cariera, dar in acelasi timp propulsandu-i imaginea publica si in calitate de prim-ministru al tarii a pus tara intr-o coliziune directa cu fortele armate ale Rusiei sovietice pentru a recupera Basarabia si Bucovina.
Crescut intr-o familie cu o traditie militara, tanarul Ion Antonescu a calcat pe urmele tatalui sau. A absolvit scolile militare de la Craiova si Iasi si cea de Cavalerie.
In timpul rascoalei taranesti din 1907, comanda un detasament de soldati care apara intrarea in Galati. I-a convins pe taranii ce fortau intrarea in oras sa renunte, fara a fi nevoit a face uz de arma, primind felicitari din partea superiorilor sai, dar si din partea viitorului monarh, Ferdinand Hohenzollern-Sigmaringen.
A participat in cel de-al doilea razboi balcanic, fiind sef al biroului de operatii al Diviziei 1 Cavalerie si odata cu izbucnirea Primului Razboi Mondial a creat planul de aparare a Bucurestiului in urma avansurilor armatelor Puterilor Centrale in 1916.
Dupa caderea Capitalei, administratia si armata s-au retras in Moldova. A fost numit sef al statului major al generalului Constantin Prezan. Aici a ajutat la crearea planurilor prin care ofensiva germana a fost oprita in timpul bataliilor de la Marasesti.
A avut un rol important in infrangerea armatei comuniste ungare si mai apoi in ocuparea Budapestei de catre armata romana si a primit Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a.
A fost atasat militar intre anii 1922 si 1926, comandant al Scolii Superioare de Razboi intre 1927 si 1930, seful Marelui Stat Major al armatei in perioada 1933, 1934 si Ministru al Apararii intre
