Prin luna septembrie a anului 1978 ziarele cele mai cunoscute ale vremii, „Flacăra" şi „Scânteia", scriau despre un caz care contravenea principiilor sănătoase ale sistemului comunist.
În numărul 36 al săptămânalului „Flacăra", din septembrie 1978, jurnalistul Nicolae Cristache încer a să desluşească misterul: „Cine este Gheorghe Ştefănescu?"
Anchetă la „rece"
Articolul din „Flacăra" încerca să aducă lămuriri atât despre trecutul lui Ştefănescu. Autorul aminteşte că Gheorghe Ştefănescu a mai avut probleme cu justiţia în anii '60. Gestionarul depozitului de vinuri de pe Calea Griviţei ieşise din închisoare în 1967. Atunci fusese prins cu vinul „vopsit". Concret fusese acuzat de delapidări, contrafacere şi diluare de băuturi, dar şi de lovire şi favorizarea infractorului. Asta a fost în trecut. Cât despre prezent, au fost luaţi la întrebări vecinii familiei Ştefănescu. Iată ce declara în 1978 Olga Stoica, o vecină de bloc: „Ne-am mutat în bloc aproximativ în aceeaşi perioadă. Ne despărţea un perete. Nu eram prieteni.
N-aveau prieteni în bloc. Copiii nu ieşeau la joacă cu ceilalţi. Nu eram prieteni, dar ne stimam. El, mai ales era extrem de civilizat şi politicos şi n-am auzit o dată un cuvânt greu din gura lui. Şi era foarte modest. Toţi erau modeşti, şi copiii cuminţi. Ea, soţia lui spăla scara, ieşea la muncă patriotică".
O altă vecină, Ana Păuş, îl vedea pe Gheorghe Ştefănescu cu ochi critic: „Când al doilea băiat şi-a cumpărat maşină, şi aveau de-acum trei maşini, o parca cu două străzi mai încolo. Ăsta-i om cinstit? Într-o dimineaţă ies pe balcon să scutur aşternuturile. Mă uit să nu fie careva dedesubt şi ce văd pe balconul lor? Un coş de nuiele, mare. Avem şi noi, dar noi ţinem în el cartofii. Ei aveau portocale. Obişnuia să de mese la care invita feţe subţiri, veneau şi cântăreţi şi orchestre... Coşuri cu portocale? Sigur că e posib
