Imaginea unei ceşti din care o femeie a băut ceai de atâtea ori încât urmele de buze rujate au pătruns textura ceramică. Un chimono cu cocori care, odată ce femeia care îl poartă se mişcă, îşi desfac aripile. O voce îndepărtată. Cireşi înfloriţi. Fragmente din romane japoneze, toate o stare de spirit. Sursa: Eugean Cristea

Armonia, respectul, puritatea şi liniştea sunt principii de arta ceaiului. Pentru japonezi, ceaiul nu este doar o băutură, ci un pretext de ritual, de întâlnire, de pregătire intensă, concentrare şi seninătate. Iar acum, acest univers se deschide şi românilor interesaţi de cultura japoneză, de ceremonialul ceaiului, de meditaţie şi de buddhism.

Esenţa culturii spirituale japoneze

Ceremonia japoneză a ceaiului – Chanoyu sau chado – este mai mult decât ştiinţa de a prepara ceaiului, explică Eugen Cristea, un tânăr de 28 de ani, care ţine astfel de cursuri la Bucureşti şi Braşov.

Arta ceaiului conţine esenţa culturii spirituale a Japoniei şi este o filosofie profundă bazată pe buddhismul zen. „În ceremonie există anumite proceduri după care se face ceaiul, un fel de în care se folosesc anumite obiecte, un bol de ceai, ustensilele. Toate se folosesc cu nişte gesturi fixe, mâinile trebuie să fie într-un anumit fel, degetele într-un anumit fel”, explică Eugen Cristea.

Procedura este destul de dificilă şi implică un nivel ridicat de atenţie, studiu şi concentrare. Iar gesturile au o anumită estetică şi sunt fixe, fiind transmise aşa de-a lungul timpului, ceea ce impune o anumită educaţie a corpului şi a minţii.

„Trebuie să le înveţi şi să le faci relaxat. În felul acesta poţi ajunge să transmiţi o anumită stare persoanei pe care ai invitat-o la ceai; o stare de linişte, de armonie, de integrare”, mai spune tânărul pasionat de cultura japoneză.

O întrepătrundere de arte

@N