dedicat tie. mai tii minte cum ma cheama? nu, nu e Didina. nici Dalia. cum? DOSIA?
Dosia e “un dero”, un amarat de detergent. Pfuai, ce tristete sa fii confundata cu un detergent care nici macar nu mai exista pe piatza
***
Era una din acele zile in care nimic nu parea altfel. Totul era obisnuit, linistit, cunoscut. Dimineata fusese ca intotdeauna, drumul nici mai bun, nici mai rau. La un moment dat, la un rosu de semafor plictisit, langa el s-a oprit o doamna care i-a facut cu ochiul fara sa miste “un ochi”. El, amabil si plin “de bun simt” i-a raspuns la fel, cu o ocheada invizibila. Langa geam a aparut din neant un baiatel jigarit cu mutrisoara de betiv in devenire ”nenea, imi dati si mie un leu, sa aveti noroc in viata, nenea cu masina cu geamuri mari”. Pe el l-a bufnit rasul “deci asa, s-a gandit ca daca am masina cu geamuri mari, am si noroc…”. Nu i-a dat nici un leu, in schimb i-a dat “sanviciul” lui cu pui, asezat cumintel pe scaunul pasagerului. “Na ma! N-am marunt, dar am asta, ia-l tu, si asa are prea multa paine si vreau sa slabesc”.
Aproape ajunsese, cand a observat ca nu mai are benzina. A intrat intr-o benzinarie. Din spate un coleg l-a batut usor pe umar.
“mosule, tu mai iesi din camasa asta? dormi in gara sau care-I treaba ?”
“n-am grija asta, dar acum, ca mi-ai spus, o sa am o grija in plus, de parca nu aveam destule…” zise el si adauga “mergi si tu incolo? Te duc eu?”
“pai da…”
Inainte sa intre s-a oprit cateva minute. O nesuferita care bombanea de vreo luna incontinuu generatia tanara, trebuia intr-un final pusa la punct.
“ doamna, poate n-ar trebui sa generalizati, stiti… nu suntem toti niste papitoi cu plete si nici nu ne batem degeaba cu pumnii in piept…”
“dar nu vorbeam de dumneavoastra, nu mi-as permite asa ceva..se poate? Ziceam de copii astia care n-au nici un capatai…” @N_
