Bunica a fost cea care i-a insuflat dâmboviţeanului dragostea şi respectul pentru folclor, pentru tradiţiile româneşti.
Folclorul, tradiţiile sunt pentru Dan Şetrean precum aerul. Şi-a petrecut copilăria în mijlocul unei comunităţi de oameni destoinici, păstrători ai valorilor strămoşeşti. Mocani din Vulcana Băi. Îşi aminteşte cu nostalgie de acei ani, de serile petrecute în preajma bunicii, care îi povestea ore în şir despre vremurile de altădată, despre legendele dealurilor de la poala Carpaţilor. „Stăteam şi o ascultam pe bunica într-o tăcere desăvârşită. Nu mă mişcam de lângă ea. Avea un dar deosebit de a povesti”, îşi aminteşte Dan Şetrean. De atunci, i-a intrat în suflet şi în sânge folclorul, portul tradiţional românesc pe care-l iubeşte nespus de mult. „Aveam 7-8 ani când mergeam la nunţi, la botezuri, ba chiar fugeam şi pe la baluri sau hore. Urmăream cu plăcere obiceiurile locale, modul în care se desfăşurau ritualurile. Era ceva fermecător pentru mine”, spune Dan.
I-a fost mentor maestrul Gheorghe Văduva
În copilărie s-a intersectat oarecum şi cu Florin Petrescu, alias Axinte din trupa Vacanţa Mare, de fel tot din Vulcana Băi. „Ne întâlneam, când jucam fotbal şi pe la nunţi. Era mai mic decât mine şi, ştiţi cum este la ţară, te alături grupului de prieteni după vârstă. De atunci, Florin avea aptitudini de artist. Cânta la chitară, la acordeon”, povesteşte Dan Şetrean. Instructorul de dans ne-a spus cu satisfacţie în glas că a fost crescut mai mult de bunică. Aceasta i-a inspirat felul de a fi, dragostea pentru folclor, dar şi pentru modelarea lemnului. Lui Dan Şetrean îi place să şi sculpteze. „Din păcate, nu mai am timp pentru această pasiune”. Coregraful a prins o slăbiciune, un respect deosebit pentru bătrâni. „Îmi este drag să vorbesc cu ei, să mă întâlnesc, să le ascult istorioarele”. Dansul popular l-a deprins de la nunţi, unde