La sud de Dunăre, statul bulgar părea să păşească pe calea stabilităţii. După câteva săptămâni de incertitudini politice, cauzate de demisia fostului preşedinte Petăr Mladenov, alt politician a fost ales în cea mai înaltă funcţie din stat.
La 1 august 1990, prin votul Parlamentului, Jelio Jelev, liderul Uniunii Forţelor Democrate, a devenit preşedinte al Bulgariei. Din cei 389 de deputaţi prezenţi la scrutin, 284 l-au preferat pe Jelev celorlalţi candidaţi (Ceavdar Kuranov, Victor Valkov, Peter Dertliev). Pe fondul unei grave crize economice, până şi guvernul socialist a preferat soluţia coabitării cu un preşedinte din opoziţie. Se încheia astfel mandatul lui Mladenov, cel care fusese ultimul lider comunist bulgar şi primul din perioada democratică.
Jelio Jelev s-a născut în satul Veselinovo (provincia Şumen) în 1935. Absolvent de filosofie la Universitatea sofiotă, a obţinut titlul de doctor în 1974. Din Partidul Comunist Bulgar a fost exclus în 1965, când a fost obligat să părăsească şi capitala bulgară. În ultimii ani ai regimului comunist a devenit una dintre vocile influente ale opoziţiei. Printre altele, a înfiinţat Comitetul de la Ruse şi Clubul pentru Susţinerea Deschiderii şi Reformei.
Odată cu Jelev, în garnitura noii puteri a pătruns şi Atanas Semergiev, vicepreşedinte al republicii. Vechi ilegalist, militar de carieră - şcolit la academiile de profil sovietice - demnitarul era la data numirii membru al Consiliului Superior al Partidului Socialist Bulgar.
Göncz, preşedinte al Ungariei fără contracandidat
În aceeaşi perioadă, la 4 august 1990, şi vecinii de la vest alegeau un nou preşedinte în persoana lui Arpad Göncz. În cursa pentru demnitatea de şef al statului, politicianul liberal a fost singurul candidat. Membrii Adunării Naţionale l-au ales cu o majoritate covârşitoare (295 pe
