Investitorii au nevoie de optimism pentru a declanşa mecanismul de creştere economică, este concluzia unui sondaj al ZF printre analişti şi practicieni. Aceasta ar însemna ca ei să se aştepte la îndeplinirea celui mai favorabil scenariu dintre cele posibile. Problema este că după profituri de nesperat în 2007-2008, toate scenariile posibile par în acest moment mai degrabă deprimante. Revenirea în scala aşteptărilor sustenabile este cu adevărat condiţia necesară revitalizării activităţii antreprenoriale, dar şi corporatiste (deşi comportamentele diferă esenţial).

Atunci când investitorii vor risca şi fără a avea certitudinea unui profit de zeci de procente anual, atunci când băncile îşi vor folosi resursele pentru un oarece profit în loc să returneze fondurile la centru în favoarea noilor pieţe "cu potenţial" (care or fi acelea), atunci poate vom vorbi de creştere economică.

Momentan, mai negociem împărţeala viitoarelor profituri şi a fostelor pierderi. Active importante, capital la urma urmei, stau îngheţate în acest moment numai pentru că proprietarii nu se pot obişnui cu perspectiva unui profit "single digit" după câştigurile fabuloase din trecut.

Pentru aceştia pur şi simplu nu există "cel mai favorabil scenariu". Iar lichidităţi importante stau în facilitatea de depozit a BNR numai pentru că băncile nu înţeleg că rostul provizioanelor este acela de a acoperi riscul creditelor acordate (şi nu sunt un fel de capital propriu momentan blocat prin chichiţe contabiliceşti, dar recuperabil în cele din urmă). Contabilitatea are puterea de a muta pierderi trecute în viitor şi de a aduce profituri viitoare în prezent. Însă numai pe hârtie, în care tot mai puţină lume crede.

Indicarea unui orizont de reluare a creşterii economice devine o misiune tot mai riscantă pe măsură ce comportamentul investitorilor şi cel al consumatorilor par a se ajusta