Cei mai mulţi dintre părinţii din România folosesc metode tradiţionale de disciplinare a copiilor şi nu se feresc să le aplice pedepse corporale. Părinţii tineri tind tot mai mult să înlocuiască „palma la fund“ cu „pedepse“ – restricţii la televizor, la calculator sau în privinţa consumului de dulciuri.
„Unde dă mama, creşte" şi „Bătaia e ruptă din rai" sunt doar două dintre proverbele care arată în ce au încredere românii, atunci când vine vorba de educarea copiilor.
Eduard, Nicolas şi Cătălin sunt trei puşti zâmbăreţi şi neastâmpăraţi care, după cum se exprimă chiar ei, au „absolvit grădiniţa" şi se pregătesc să intre la şcoală din toamnă. Toţi recunosc că uneori „nu sunt cuminţi", iar părinţii lor le mai dau „câte o palmă la fund". „Mai rar, sau mai des? Foarte rar", răspund în cor cei trei copii.
Părinţii recunosc
Marinela Dan (31 de ani), mama lui Cătălin, recunoaşte că uneori nu se poate stăpâni şi îi „scapă" băiatului câte o palmă. Ea nu crede însă în bătaie ca modalitate de disciplinare a copiilor şi preferă să discute cu el şi ă îl pedepsească. În zilele în care Cătălin iese din regulile casei, nu are voie la calculator pentru a se juca cu Tom şi Jerry sau stă mai puţin în parc, la joacă, explică Marinela.
Bunicul lui Eduard, Ferdinand Constantin, are aproape 60 de ani şi îşi aminteşte că pe vremea când era el copil, nimeni nu discuta despre cât de bune sau cât de rele sunt bătăile administrate de părinţi.
„La şcoală, când făceam prostii, învăţătoarea nu stătea prea mult pe gânduri. Îmi dădea cu rigla de lemn la palmă sau mă lovea chiar ea până i se înroşea mâna. Nici nu povesteam acasă, că mai luam o chelfăneală, de la mama! Acum, dacă îl atinge învăţătoarea pe copil cât de puţin, vin părinţii în fuga mare la şcoală să facă reclamaţie", este nemulţumit bunicul.
Şcoala interzice pedepse corporale
Le